Titlu la concurență cu Shakespeare, spectacol la concurență cu teatrele publice, Totul e bine când se termină e o producție recentă a Reactorului clujean, promovată în cadrul rezidențelor de scriere dramatică Drama 5, ediția a IV-a, 2019. Proiectul e finanțat de Primăria şi Consiliul Local Cluj-Napoca, Fondul Jazz in the Park, UNITER, Consiliul Județean Cluj şi a fost coordonat de Alina Nelega până acum. Din cele cinci scenarii luate în discuție, promovate şi analizate, textul Totul e bine când se termină, aparținând Andreei Tănase, a ajuns să fie montat de Radu Nica într-o formulă prielnică receptării necondiționate. În paralel cu actorii teatrelor de stat, orientați pe piste stilistice prestabilite şi înşurubați în succese garantate, cei din zona independentă continuă să persevereze, să-şi caute drumul şi orientarea estetică adecvată într-o efervescență creativă performativă. Nu e o competiție, ci o reacție. Şi Reactorul clujean acumulează noi experiențe şi reacționează promițător, în stil propriu, la mişcarea teatrală actuală, atinsă de un nou suflu înnoitor. Mişcare off-centru în toată puterea americanismului off !
Totul e bine când se termină este expresia acelui tip de angajament combativ, îmbrățişat deopotrivă de actori şi regizori, în stare să deschidă mințile împleticite în haosul vieții şi valorilor contemporane, capete bulversate de mutațiile structurale din societatea românească de azi, transpuse în limbaj teatral lipsit de inhibiții şi cantonări în şabloane ofilite. Printre multiplele transformări, scenariul scris de Andreea Tănase atrage atenția asupra altei percepții a vieții de cuplu şi asupra divorțului iminent. Ea analizează, cu destulă incisivitate şi cerbicie, declinul relațiilor dintre doi tineri căsătoriți, oferind un evantai de situații şi momente de autocunoaştere, excesive prin forța de penetrare în intimitățile conviețuirii. În locul încrâncenărilor furibunde, dătătoare de durei de cap, de ură şi angoase, personajele afişează o luciditate dezarmantă adesea. În locul crizei de gelozie a partenerilor sau a crimei, firescul învinge orice obstacol al degradării morale impuse de situața creată. Sunt prezentate succint momente din viața celor doi, divorțul e tot o etapă a vieții şi nu aduce sfârşitul ei, ci numai sfârşitul unei relații, căci totul are un început şi un sfârşit. Dar până la acel sfârşit sunt atâtea momente frumoase şi memorabile, comice şi nostalgice pe care merită să şi le aducă aminte. Ca fiecare din noi.
Cei doi interpreți, Paula Rotar şi Paul Socol, „colorează” spațiul scenic prin farmecul lor natural, aducând pe scândură doi oameni normali cu problemele lor, ca cei din sală, ca cei de pe stradă. Paula Rotar subliniază delicatețea şi fragilitatea Ei, în gama constant nuanțată a unei expresivități de o mare acuratețe. Paul Socol, stăpân pe masculinitatea mofluză a personajului, modelează dibaci caracterul Lui, un tip uşor indiferent şi distrat. N-am înțeles prea bine de ce trebuia ca ei să evolueze desculți, dar poate că atunci când intri în sufletul şi intimitatea oamenilor trebuie să păşeşti desculț şi cu grijă, nu cu bocanci. Poate să fie o sugestie.
Regizorul Radu Nica îşi construieşte spectacolul din secvențe extrase ingenios din liniaritatea textului. Secvențe ce se desfăşoară în diverse colțuri, alungând monotonia. De mare ajutor în această direcție sunt salbele de lumini fluorescente, divers colorate, încolăcite aleatoriu pe tot spațiul scenei (uneori şi în jurul gâturilor lor) şi proiecțiile video aparținând lui Mihai Păcurar. Între aceste lumini înşelătoare (ale oraşului, ale fericirii conjugale) se petrec drame necunoscute. De mare efect sunt proiecțiile cu chipurile şi corpurile celor doi în cercul-ecran din fundal, întruchipând diverse ipostaze ale personajelor surprinse în perioade delicate ale relației lor. Ele pregătesc şi sporesc analiza de laborator a anatomiei iubirii. O iubire care a fost şi s-a dus. O iubire ca oricare alta, derulată în fața spectatorilor la Reactorul de creație şi experiment de pe strada Petőfi Sándor nr. 4 din Cluj.