Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Mariana Cîmpeanu, pictorița cu rădăcini în infinit

Mariana Cîmpeanu, pictorița cu rădăcini  în infinit

Semnatară în această toamnă a celei de a 20-a expoziții personale, cu titlul „Dincolo de timp – Arta ca identitate”, pictorița Mariana Cîmpeanu este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România – Filiala Pictură București din anul 2000, desfășurând o amplă activitate artistică, reflectată în numeroase expoziții personale și de grup, naționale și internaționale.
Și-a susținut doctoratul în Arte Vizuale la Universitatea de Vest din Timișoara, avându-l ca profesor coordonator pe Constantin Prut, iar masterul și licența în Pictură la Universitatea Națională de Arte București, la clasa maestrului Teodor Moraru.
Mariana Cîmpeanu este de asemenea inițiatoarea Fundației Catharsis Art, în cadrul căreia organizează și coordonează activități artistice creative, recreative, terapeutice și de voluntariat.
Este cadru didactic al Facultății de Arte a Universității Hyperion din București și membru asociat al Academiei Oamenilor de Știință din România.
Poziționându-se undeva la hotarul dintre sacralitate și umanitate, în sensul acesteia cel mai cald și autentic, Mariana Cîmpeanu își dezvăluie crezul artistic printr-o succesiune de teme cu valoare creștină, recurgând la pilde și simboluri cu trimitere la Sfânta Scriptură, la obiecte de cult sau cu valoare specifică credinței ortodoxe – mărul, șarpele, sfoara, cuiele, crucea, giulgiul, scara, strugurii, împletindu-le cu arta populară românească – lingura, scaunul, portul tradițional, fusul sau cumpăna – interpretată ca făuritoare de noi sensuri și utilități pentru materie.
Picturi cu dimensiuni variate, de la cele mai mici, la tripticuri sau pânze impresionante care se oferă privirii pe toată suprafața unui perete, susținute și de încadrarea în rame atent alese ce fac trimitere la preocuparea pentru valorizarea lemnului, toate par la îndemâna artistei ca posibilități de abordare și punere în scenă a poveștilor sale – pilde, cu multiple stratificări care se dezvăluie rând pe rând, adăugând conotații tot mai profunde la fiecare vizionare.
Mariana Cîmpeanu știe să „coloreze” lumina în tabloul „Mărturia prezenței”, să îmblânzească griurile – ca în lucrarea „Dincolo de timp” sau în ciclul de picturi „Darul Libertății” ori să re-construiască realitatea într-o voită modernitate a culorii – așa cum o face în „Darul vieții”, punând mereu Cromatica în oglinda Adevărului, pentru a recupera apoi valorile ei perene: căldura, binele, frumosul.
Fiecare pânză este o demonstrație a stăpânirii depline prin studiu și exercițiu a tehnicii picturii în acril. De la zemuri și suprafețe diafane, străvezii, la structuri în relief obținute prin utilizarea pastei groase, la zone netede ori intarsii prețioase amintind din nou de lemnul ornamentat.
Cu un deosebit simț al compoziției, armonizând aproape la perfecție și balansând prezența unor obiecte simbolice intens marcate, cu altele aproape transparente, care au nevoie poate și de o a doua „citire”, artista își construiește pânzele în termeni foarte personali. S-ar putea spune că ignoră cu bună știință curentele și direcțiile contemporanilor săi, alegând un drum unic, dar cu bun temei. „Temei” fiind și titlul uneia din lucrările sale, pictură pe pânză în tehnica acrilic, în care se sincronizează cele două mari rădăcini tematice ale artistei, cea religioasă și cea populară. Iată piatra ce îl amintește pe Sfântul Apostol Petru și deopotrivă temeiul zidirii bisericii, dar și lingura de lemn sculptată cu motive populare românești sau cocoșul, motiv bine cunoscut în creația artizanală ca alungător al spiritelor rele.
În pictura Marianei Cîmpeanu, preocuparea pentru prezent, înțeles ca timp al existenței cu tâlc și utilitate pentru oameni, face de fiecare dată posibilă trecerea cu duioșie și recunoștință prin trecutul cu valoare de moștenire culturală și spirituală. O scară, uneori văzută cu acordul artistei, alteori simțită, prin modul în care aceasta alege să își compună lucrările, este elementul care pare să îi lege definitiv pe privitori de creatoare, oferindu-le posibilitatea să urce pe urmele discursului său, de la rădăcini spre infinit, cu numeroase posibilități de explorare ale „celor văzute și nevăzute”.
Mariana Cîmpeanu își enunță preocupările artistice astfel: „… eu pictorul am propriile subiecte care mă preocupă și cărora le acord întâietate la studiu în demersul meu artistic. Primul atașament pe care l-am făcut încă din facultate a fost față de lemn, cu structura și valențele pe care le are. Nu a fost greu să descopăr că în incinta țărănească îl regăsim în toate ciclurile lui de viață, într-un firesc și o armonie perfectă. După ce-și sfârșește rodul de arbore, meșteșugarul îi croiește o noua viață; o unealtă, o lingură, un leagăn, o poartă, o casă, ori o jucărie. Chiar dacă obiectele își pierd valoarea utilitară în timp, lemnul își continuă drumul, de astă dată ajungând ,,numai bun de pus pe foc”. Sub această formă de mistuire adună în jurul vetrei familia. O încălzește, îi prepară hrana și de ce nu, îmbie a povesti la gura sobei. Mai departe, cenușa este strânsă cu grijă de gospodină, pentru că îi face mare trebuință iarna în zilele cu multă ninsoare pentru a o presăra pe potecuța către cotețul cu păsări ori cățel. Astfel cenușa ajunge în pământ unde își dă în continuare rodul, ajutând la hrănirea altui arbore.”
Parcurgând, fie și numai pe diagonală, declarația de „credință artistică” a pictoriței, remarcăm atașamentul față de multitudinea de sensuri ale lemnului în viața țăranului român – cu puterea lui transformatoare și de refolosire. Mărturisirea sa ilustrată cu pasiune și cu multă aplecare către studiu și cunoaștere în pictură, ne face posibil accesul către un drum care, deși face referire cu afecțiune și înțelepciune la trecut, este mai degrabă unul extrem de contemporan, dar încă și mai mult, unul cu deschidere către viitor. Iată o cale de urmat care ne este propusă și nu impusă, ca rezultat al cercetării în profunzimea satului românesc.

Leave a reply

© 2025 Tribuna
design: mvg