Cu atâţia îngeri, doamne, ce să fac?
(Emil Brumaru)

 

 

Cu-atâția îngeri, Zamfira Zamfirescu și Emil Brumaru s-au gândit să deschidă un „Negoț cu îngeri”. Acest periplu a început la Cluj-Napoca, în aprilie 2018, la Galeriile Revistei Steaua. Din mai în august a.c., „negoțul” are loc la Galeria M2 de la Clinica Medicală 2 din Cluj-Napoca.
Îngerii Zamfirei au început să ia ființă într-o iarnă, la Tg.-Mureș; la început, erau realizați cu markerul, pe carton. Pe măsură ce numărul lor creștea, artista le-a dat culoare, și i-a realizat pe sticlă, o tehnică pe care a deprins-o singură. Apoi, i-a trimis poetului Emil Brumaru, care i-a dedicat fiecăruia câte un poem meșteșugit creat cu o naivă și rafinată inocență iscată din complexitatea firii sale. Poetul Emil Brumaru avea o „relație” mai îndelungată cu îngerii, în 2013 publicând volumul „Rezervația de îngeri” (Editura Humanitas, București).
Îngerii cred că au apărut odată cu pierderea persoanelor dragi. Am început să-mi imaginez că ele, nefiind pe pământ, au ajuns în cer. Iar acolo în cer nu fac altceva decât ceea ce făceau şi pe pământ […]: continuă să facă cumpărături, să gătească, să îngrijească flori. Şi atunci am început să caut o modalitate să transmit aceste gânduri. Şi nu am avut altă posibilitate decât să le pictez. – povestește Zamfira Zamfirescu într-un interviu la Radio Cluj. (Zamfira și îngerul pe trotinetă, Radio Cluj, 25 februarie 2018, interviu realizat de Doina Borgovan).
Candizi și surprinzând sublimul vieții de zi cu zi, îngerii Zamfirei Zamfirescu au obrajii îmbujorați, sunt înzestrați cu aripi mari și poartă pe creștet un nimb din foiță de aur. Lui Emil Brumaru, acești îngeri îi aminteu de „îngerii lui de la Dolhasca”, comuna suceveană pe care o numise „rezervația naturală de îngeri” și unde poetul a profesat medicina peste 10 ani (în 1963, E.B. a absolvit Facultatea de Medicină din Iași).
Primind atribute omenești, îngerii Zamfirei sunt angrenați în munci casnice și cotidiene: „îngerul-mămică” se întoarce de la cumpărături cu brațele pline de lapte și pâine, frământă aluatul pentru cozonacii cu nucă, sau face o ciorbă ce ne scoate din minți; un altul cară două găleți pline-ochi cu corcodușe, sau o tomată imensă, amintind de „bulioanele copilăriei”; un înger mătură de pe podeaua bucătăriei stelele care-au căzut din cer; îngerul-negustor vine c-o plasă și ne îndeamnă „să luăm dintr-însa tot ce el ne dăruie”; un înger seamănă cartofi.
Când nu muncesc, îngerii se relaxează: unul se scaldă „într-un bostan scobit de sâmburi și de mațe”, fiind stropit de „roua ghioceilor”, sau se spală pe picioare într-un lighean albastru în care „toarnă-arome și smântâni/ Să-i fie tălpile și moi și răcoroase” (E.B.); altul trage o sanie pe care șade o veveriță „care toată ziua-i huța-huță/ Prin poduri unde-a adunat grămezi de nuci/ Și noaptea-i jinduită de bursuci” (E.B.); un înger ce „pare puțin gravid” a adormit ținându-l strâns la piept pe „Motanul Făină”; îngerul-patinator poartă mănuși roșii și fular dungat, ca să nu răcească; îngerul-muzician cântă la acordeon invitându-l pe privitorul adormit „spre poarta paradisului promis”; un înger se deplasează pe o trotinetă galbenă cu roți roșii; altul citește dintr-o carte „ce-n loc de litere are și soarele și luna”; un înger pe role face jonglerii cu mere „și capul i s-a-ntors cu gura-n sus/ În amintirea sărutării lui Isus” (E.B.); într-o duminică, un înger și-a scos melcul la plimbare; îngerul Bălălău cântă la balalaică.
Unii îngeri au suferit accidente: unul și-a pierdut o aripă, altul și-a scrântit mâna în timp ce culegea mere, sau și-a pierdut nimbul și nasul din cauza anilor; doi îngeri s-au născut siamezi, legați prin nimburi și dotat fiecare cu o aripă. Rezolvarea vine de la un înger-doctor, înarmat cu stetoscop și termometru, care „Are-n viață-un singur scop/ Să te facă sănătos/ Și pe față și pe dos!” (Zamfira Zamfirescu).
Prin definiție, îngerii sunt ființe spirituale dotate cu o forță protectoare, mesageri ai divinității reprezentați convențional sub formă umană, cu aripi și robe. Realizați pe sticlă și așezați în rame simple de lemn, cu conturul negru încadrând elementele anatomice și stilistice, îngerii Zamfirei Zamfirescu amintesc de icoanele meșterilor din secolele trecute. Pline de umor și duioșie, poemele lui Emil Brumaru vin să le sporească mesajul. De-o vreme, el a plecat „la îngeri” să-i numere și să vorbească limba lor. De-acol’, de sus, îi trimite din când în când un semn Zamfirei, încurajând astfel negoțul lor.

 

Vreau să știe fiecare:
Îngerii sînt de vînzare
Și-s pictați numai pe sticlă,
Dacă-i scapi prea jos se strică
Și rămîn doar niște țăndări!
Ferește-te să îi zgăndări!!! (E.B.)