Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Omagiu lui Ion Andreescu la aniversare (Marius Adrian Nicoară)

Omagiu lui Ion Andreescu la aniversare  (Marius Adrian Nicoară)

Unul dintre cei mai importanți pictori români din secolul al XIX-lea, Ion Andreescu, despre care însuși Nicolae Grigorescu spunea: „Dacă ar fi trăit ar fi devenit negreșit marele nostru artist național”, a fost legat profund de orașul Buzău și de bogata natură înconjurătoare pe care a imortalizat-o în peste două sute de tablouri peisagistice. La împlinirea a 140 de ani de la naștere (1850-1882), istoricul și criticul de artă Marius Adrian Nicoară, i-a consacrat un amplu studiu, Buzăul lui Ion Andreescu (Editura Convorbiri literare, Iași, 2024), evocându-i viața și comentându-i opera, totul într-o perspectivă de ansamblu a orașului și a ținutului buzoian de-a lungul evoluției sale, din epocile străvechi și până în prezent. „Primul document cunoscut care face referiri la zona de Curbură a Carpaților – astfel își începe pledoaria autorul monografiei – a râului Mopousaios/Buzău de la care și-a luat numele ținutul și orașul de astăzi, relatează martirizarea Sfântului Sava de la Buzău (334-372) cunoscut și ca Sava Gotul, cel mai important martir din timpul persecuției lui Athanaric, conducătorul populației migratoare vizigote care domina la acea dată întinderile buzoiene”. Sunt menționate mărturiile preistorice, scoase la iveală de arheologi, desigur cu o mențiune aparte asupra tezaurului de la Pietrosa, și urmând sintetic toate etapele până în epoca modernă căreia îi acordă importanța cuvenită, punctând prezența aici a tânărului Ion Andreescu, între 1830-1890, student la Școala de zugravi de subțire (înființată în 1831), avându-l profesor pe Gheorghe Tattarescu, figură de artist clasic român, și apoi profesor de desen linear și caligrafie la Seminarul Episcopal și la Școala de meserii din Buzău. După studii, în 1869, la Școala Națională de Arte Frumoase din București, unde îl are îndrumător pe Theodor Aman, și acesta unul dintre cei mai importanți pictori, fondatori al școlii naționale de artă, se întoarce la Buzău, unde află în imensul parc natural Crângul motive bogate pentru tablouri peisagistice memorabile. „Un drum special pentru Andreescu – spune M.A. Nicoară – era cel ce ducea spre nordul urbei, drumul drept și lung către pădurea străbună a Crângului, măreț dar al naturii, cu arborii săi seculari, flora și fauna bogată, cale străbătută atât vara cât și iarna”. Sunt menționate astfel tablourile: Fagi în pădure, Grup de copaci, Plopi desfrunziți, Iarna în pădure, Iarna în crâng etc. Este interesat și de viața oamenilor locului, pictând tablouri ca: Hora de la Rușavăț, Povârniș cu casă țărănească, Cioban cu oile, Târg în preajma Buzăului, Casă de ciurari, Tăietori de lemne în pădure etc. Pentru bogata sa activitate creatoare este invitat să participe, în 1874, la „Expoziția artiștilor în viață” de la București. Lucrările expuse atrag atenția importanților comentatori din epocă a artelor plastice. „Capul de operă – scrie Delavrancea – al lui Andreescu, este prima pagină de artă mare în peisaj la noi, Pădurea de fagi” . Continuă de picteze dar simte nevoia desăvârșirii artei sale și caută posibilitatea de a pleca în Franța la studii. Oamenii de afaceri din Buzău înțeleg să-l ajute cu un fond de stipendiu necesar șederii sale la Paris („În 1879 – notează autorul monografiei – Primăria Orașului Buzău, Prefectura județului Buzău, precum și oamenii de afaceri buzoieni: Iancu Marghiloman, tatăl viitorului prim-ministru Alexandru Marghiloman, Grigore Constantinescu Monteoru, au sprijinit cu burse studiile la Paris ale profesorului de caligrafie”), unde a petrecut doi ani de studii, mai întâi la Academia „Julian”, când este admis să participe cu lucrări la Salonul parizian din Palatul Industriei de pe Champs-Elysées, cu două lucrări, apoi la Barbizon, luând contact cu iluștri animatori ai curentului impresionist francez, alături de Nicolae Grigorescu (1879-1881). Revine în țară la sfârșitul anului 1881, grav bolnav de plămâni (tuberculoză), și în ciuda tuturor eforturilor medicilor se stinge din viața la numai 32 de ani, în octombrie 1882.
Arta lui Ion Andreescu a fost comentată și elogiată de cei mai importanți critici de artă ai timpului, până în zilele noastre. Iosif Iser, el însuși pictor ilustru, se pronunța în 1935 astfel: „Nu cunosc afară de Andreescu alt pictor român care să fi fost atât de profund pictor”. „La umbra marelui Grigorescu – scria și G. Petrașcu în 1937 – se dezvoltă timid și fără să facă prea mult zgomot, un alt artist, care va duce mai departe pictura românească. Dacă Grigorescu a înfățișat mai totdeauna aspectele fericite și surâzătoare ale țării și poporului său, cu un cuvânt primăvara vieții noastre, Ion Andreescu, cu o rară pătrundere de realitate și cu un sentiment profund de melancolie, a redat aspectele umile ori severe, descoperindu-le toată măreția”. În aceeași notă de profundă înțelegere a mesajului artei lui Ion Andreescu se exprimă și K.H. Zambaccian: „Andreescu se impune prin caracterul și gravitatea operei sale, prin sobrietatea unor mijloace proprii de exprimare plastică, prin noblețea unui temperament înclinat spre contemplație meditativă, ceea ce îndreaptă pe artist cu predilecție spre teme care ne sugerează liniștea, măreția și profunzimea naturii”.
În încheierea monografiei sale, Marius Adrian Nicoară adaugă: „Perioada buzoiană din viața artistică a marelui pictor este permanent relevată și din ce în ce mai apreciată (…) Rolul său în arta plastică românească și europeană este permanent relevată, ca pictor de înaltă clasă, care inspiră noblețe, sentiment cu o puternică amprentă dată de locurile creației fundamentale buzoiene”. Prin acest demers de rememorare monografică, personalitatea lui Ion Andreescu se relevă încă o dată monumental în actualitatea culturii noastre naționale.

Leave a reply

© 2025 Tribuna
design: mvg