GRAZIELLA OLGA SIDOLI 

Profesor, traducător, redactor, eseist, locuiește în Bologna. A proiectat și a îngrijit o antologie de poezii de Paolo Valesio, Il Servo Rosso / The red servant, PuntoAcapo, 2016, text bilingv în co-traducere cu Michael Palma, volum distins cu Premio Speciale Camaiore, 2017. A inființat și îngrijit reviste școlare și artistice în SUA. Face parte din redacția Italian Poetry Review (Societatea editorială Fiorentina) și este membru al Comitetului Științific al Centrului de Studii Sara Valesio, de Genus Bononiae în Bologna. Îi place să se identifice cu o realitate transnațională, transculturală și translingvistică. Scrie în trei limbi.

 

 

Numele ei nu era Maria

 

 

Secolul douăzeci și unu: lapidare. Ea are douăzeci de ani, înăuntrul unei gropi săpate de ocazie și în jurul ei un grup de bărbați. Unul aruncă de aproape prima piatră ca să lovească și apoi urmează ceilalți. Urletele sale pe care noi nu le vom asculta. Chipul de femeie pe care noi nu îl vom vedea. Execuție pentru adulter. Cineva citește dintr-un text sacru în timp ce o ucid. Tânărul cu care încercase să fugă este biciuit și apoi lăsat liber. Ea moare.

Câteva minute vizionate repede la știrile de la televizor. Câteva rânduri în ziare. Tresăriri, proteste, manifestări –nimic. Scandal internațional –nimeni.

Corpul acestei minime nu se mai știe a câta victimă cade în liniște și atenția lumii zace redusă la tăcere.

Tam-tam mediatic și social –nimic.

Conversații în centre și diferite cercuri despre violența asupra femeilor –niciuna.

S-a întâmplat la câțiva kilometri depărtare, într-o țară cu un nume exotic, pe care îl uităm imediat, până și de această dată.
Nu trebuie să se dezbată despre tradiția diferită.

Trebuie să respectăm celelalte civilizații.

O conștiință civică și democratică ce ne face să îndepărtăm, să uităm și să neglijăm această oroare.

Această teroare.

La câțiva pași de noi.

Secolul douăzeci și unu.

Ea avea un nume și acela nu era Maria.

 

 

FRANCESCA GIRONI

Dansatoare, poetă. Prima sa carte de poezii Abbattere i costi a fost editată de Miraggi (Torino, 2016), operă semnalată la Bologna in Lettere. În 2019 câștigă premiul Europa in Versi secția Spoken Word. Din 2018 face parte din colectivul SUPERNOVE. În 2017 este invitata festivalului Spoken Word Madrid. Cu spectacolul de spoken word și dans CTRL ZETA câștigă premiul internațional CROSSaward 2017. Finalistă la concursul național Lega Italiana Poetry Slam în 2015, 2016, 2017 și 2019.

 

 

Femeile sunt uimitoare

 

 

Femeile sunt bifări în caietele bărbaților
Femeile fac bine ego-ului
Femeile sunt frumoase și pe deasupra inteligente
Femeile sunt un pericol constant și nu doar la volan
te încolțesc trag mai tare decât un car cu boi
Femeile sunt organe genitale, frumoase bucăți de organe genitale
și chiar și legume
Femeile o dau sau nu o dau
femeile dau fac și îl desfac pe bărbat
Femeile sunt ca berea
o culoare pentru fiecare gust
Femeile sunt coaste sexul slab
Femeile sunt măsurabile
în reclamele la paturi motoare bucurii dureri.

Dar eu cunosc femei care lucrează în call center pentru asigurări și cresc copiii singure care parcurg pe jos kilometri pe culmea munților Appalachi și nu le este teamă să doarmă în pădure noaptea care se lansează de pe trapez și de pe pereți umblă pe fir și predau circul deținuților care au avortat care nu au avortat care iubesc femeile care iubesc bărbații care suflă în moriști și vorbesc cu florile care călătoresc prin America de sud singure dar noaptea se întorc cu taxiul din teamă de agresori care spun da ca să spună da și nu ca să spună nu care se luptă în secțiile pediatrice de boli adesea incurabile și nu le pasă de părul alb care ca să supraviețuiască și-au extirpat amândoi sânii și sunt amazoane deghizate în avocați care se fotografiază cu peruca roșie pe cap după chemioterapie apoi nasc o fetiță îi dau numele Dora precum bunica.

care trăiesc cu ochii deschiși
iubesc cu mâinile pline
și sunt femei uimitoare
vulnerabil nu au chiar nimic.

 

 

(Poezia face parte din volumul Le femmine sono stupende da Supernove. Poesie per gli anni 2000, Sartoria Utopia / Vanda E-publishing)

 

 

SANDRO SARDELLA

Născut în Varese în 1952, trăiește la Rasa di Varese. A difuzat pliante de poezii, plachete de artă, și alte publicații. În California, în traducerea lui Jack Hirschman, i-au apărut: 14DISCANTI-Underground? Ed.-Milano; și 2 DISCANTI e poi, Edizioni TOC TOC – Varese, 2020.

 

 

blues vorbesc fluture

 

 

stele tari cuvintele
în arșița zilelor fără culoare
în sticla care albește
în fragilul strat al paginilor
(vara jignirii bate cu putere)

durând puțin
pe dinții tăi
vocea ta se pierde
devine piele de cer
(și mă lași singur ca să înțeleg Italia)

cărțile scuipă praf
pășesc strigă
neîncrezătoare în roșeața arzătoare
ai închis ochii un moment
(nave scufundate în mare)

mă simt împins în gol
muzica de Coltrane se va ridica
înaintea sirenei
norii cheamă
(zidurile Palestinei ruine la Aleppo)

și eu alergam pe plajă
în visele de ceață roșie
dacă îmi amintesc sunt mincinos
tu, eu
(nava ruginită va ajunge la țărm)

îmi pulsezi în urechi
unde o mână scrisese cu creionul
în buzunar o pietricică de la mormântul lui Pasolini
blues vorbesc fluture

(ascult)

 

 

Traducerea din limba italiană
de Claudia Albu-Gelli

 

 

Selecție autori de Serena Piccoli  și Giorgia Monti