Răspunderea civilă delictuală, indiferent de forma acesteia, pentru fapta proprie, pentru fapta altuia ori pentru animale sau bunuri are ca principal scop funcția reparatorie, regulile sale devenind aplicabile doar în ipoteza în care s-a produs o vătămare, când se poate identifica un prejudiciu, indiferent de forma sau tipul acestuia. Finalitatea răspunderii civile este acea de a remedia atingerea adusă drepturilor sau intereselor legitime ale unei alte persoane, or, în lipsa unui prejudiciu, răspunderea delictuală este lipsită de orice utilitate practică.
Prejudiciul devine astfel o condiție esențială a răspunderii civile neputând fi aplicate regulile acesteia în lipsa unei vătămari care reclamă o reparație. Totodată, prejudiciul reprezintă și măsura răspunderii, autorul faptei ilicite sau persoana chemată să repare paguba produsă prin fapta ilicită, este ținut să plătească despăgubiri doar în limita vătămării.
Vorbind despre răspunderea delictuală sunt folosite noțiuni precum prejudiciul; paguba; vătămare; daune – interese sau despăgubiri. Se impune a clarifica, pe scurt, sensul acestor noțiuni în contextul regulilor privind răspunderea.
Vătămarea semnifică atingerea adusă drepturilor sau intereselor legitime ale unei alte persoane. Publicarea unui articol defăimător aduce atingere imaginii persoanei vizate de conținut sau, în funcție de gravitate, poate constitui chiar o imixtiune în viața privată a acesteia.
Tot o vătămare suferă și persoana al cărei bun este distrus, în acest caz, atingerea adusă dreptului de proprietate poate fi tradus într-o pagubă pricinuită patrimoniului.
Prejudiciul, în accepțiunea sa de condiție a răspunderii delictuale, semnifică vătămarea adusă drepturilor și intereselor legitime ale altora. Această vătămare se repară cel mai adesea prin acordarea unor despăgubiri sau daune – interese cu un conținut variabil în funcție de tipul și natura prejudiciului.
Sintetizând, prejudiciul înglobează vătămarea sau paguba produsă prin fapta ilicită, cât și evaluarea sa pecuniară, daunele – interese sau despăgubirea.
Vătămarea se poate produce prin atingerea adusă unui drept subiectiv civil cum ar fi dreptul la viață privată; dreptul de proprietate; dreptul la muncă, etc., cât și prin atingerea adusă unui interes legitim. Astfel, în cazul unui accident rutier, este îndreptățită să obțină despăgubiri pentru pierderea întreținerii și concubina persoanei decedate, chiar dacă aceasta nu are acest drept acordat prin lege, însă beneficiază de acesta în fapt, prin prisma relației cu defunctul.
În procesul de evaluare și acordare a despăgubirilor, cel mai important pas este identificarea vătămării, operațiunea care întâmpină adesea dificultăți de ordin practic. Răspunsul este dat parțial pe tărâmul cauzalității, fiind supus reparației prejudiciul cauzat prin fapta ilicită. Însă în continuare este necesar a determina cât de mult se întinde această relație de tipul cauză – efect, respectiv ce înseamnă urmare a faptei ilicite.
Este supus reparației prejudiciul direct, în opoziție cu prejudiciul indirect care este exclus de la acordarea daunelor – interese. Prejudiciul direct este prejudiciul cauzat de fapta ilicită, incluzând atât prejudiciul cauzat în mod direct, cum ar fi vătămarea integrității fizice suferită de victima unui accident, cât și prejudiciul cauzat în mod indirect1, respectiv, cheltuielile făcute de un membru al familiei pentru îngrijirea sănătății victimei. În ambele cazuri prejudiciul, atât cel corporal, cât și cheltuielile făcute pentru îngrijirea sănătății victimei, sunt cauzate în mod direct de fapta ilicită, chiar dacă în al doilea caz, cheltuielile sunt angajate subsecvent vătămării aduse sănătății, se poate identifica o legătură directă între acestea și fapta ilicită.
Prejudiciul indirect este acel prejudiciu aflat în afara oricărei relații de cauzalitate cu fapta ilicită, victima unui accident rutier nu poate cere despăgubiri de la autorul faptei ilicite pentru un bun personal uitat în ambulanță în timp ce se deplasa spre spital.
Pentru a fi supus reparației, prejudiciul se impune a fi cert, respectiv existența sa să fie neîndoielnică, iar întinderea sa poate fi stabilită în prezent2. Certitudinea existenței prejudiciului nu se confundă cu producerea acestuia. Este cert prejudiciul actual, care s-a produs în integralitatea la data la care persoana vătămată solicită despăgubiri, cum ar fi ipoteza în care este distrus un bun al acesteia, când prejudiciul, pierderea patrimonială suferită, s-a produs în întregime și poate fi stabilită întinderea acesteia. De asemenea, este cert prejudiciul viitor, căci existența și întinderea acestuia sunt sigure la momentul solicitării daunelor – interese, doar producerea acestuia este plasată în viitor. De exemplu, în cazul pierderii capacității de muncă, prejudiciul este sigur, iar întinderea acestuia poate fi stabilită la momentul acordării despăgubibililor, chiar dacă producerea acestuia are ecouri în viitor.
În schimb, este incert prejudiciul a cărui existență nu este sigură și a cărui întindere nu poate fi stabilită în prezent. Nu se poate știi cu certitudine dacă prin lovirea unui perete cu o minge, în timpul unui joc de fotbal, va fi afectată tencuiala acestuia și nici măsura în care va fi afectată.
La fel cum între certitudini și incertitudini există probabilități, între prejudiciul cert și prejudiciul incert există categoria intermediară a prejudiciului care rezultă din pierderea unei șanse de a obține un avantaj sau de a evita o pierdere, caz în care reparația se acordă proporțional cu probabilitatea obținerii avantajului sau a evitării pagubei, ținând cont de împrejurări și de situația concretă a victimei.
Un alt aspect care se impune a fi clarificate este legată de sfera persoanelor care pot solicita reparația. Este dincolo de orice îndoială că reparația poate fi solicitată de persoana care a suferit prejudiciul, atât în mod direct, cât și în mod indirect, cum este cazul victimelor prin ricoșeu. Desigur, aceste persoane pot solicita reparația personal sau prin reprezentant. La fel de evident, este faptul că reparația nu poate fi solicitată de persoane străine de prejudiciu, nici în nume propriu nici în numele persoanei vătămate. O persoană care este martorul unui accident de circulație nu poate solicita cu succes despăgubiri, întemeiate pe simpla prezență în acel loc și moment, fără a justifica o vătămare. La fel, un părinte, un copil sau un prieten, chiar animat de cele mai bune intenții, nu poate solicita despăgubiri în numele persoanei vătămate, cât timp aceasta din urmă nu reclamă daunele – interese cuvenite. Astfel, persoana care reclamă despăgubirile trebuie să justifice un prejudiciu personal3.
Odată întrunite condițiile prejudiciului de a fi cert, direct și personal, acesta se impune a fi reparat. De regulă, prejudiciul se repară în natură, prin restabilirea situației anterioare, înapoierea bunului sustras, înlăturarea unor bunuri de pe proprietatea vecinului, etc.. Există însă cazuri în care reparația în natură nu este posibilă sau victima nu este interesată de această formă de reparație, caz în care se acordă despăgubiri, a căror întindere variază, după cum prejudiciul este unul material, moral sau corporal. Repararea prejudiciului se poate face convențional, prin înțelegerea părților, caz în care acestea sunt libere să stabilească întinderea despăgubirilor, persoana prejudiciată având chiar posibilitatea de a renunța la reparația cuvenită sau pe cale judiciară.
Prejudiciul material urmează principiul general din materia răspunderii, fiind supus reparației integrale. Persoana vătămată, are dreptul de a obține despăgubiri pentru pierderea efectiv suferită, câștigul nerealizat, precum și pentru cheltuielile angajate în vederea limitării sau evitării prejudiciului.
Pornind de la exemplul accidentelor de circulație, persoana vătămată va avea dreptul de a obține cu titlu de despăgubiri contravaloarea reparațiilor necesare pentru a readuce autoturismul în starea inițială, eventualele cheltuieli angajate de aceasta pentru reparațiile urgente devenite necesare ca urmare a accidentului și care au prevenit agravarea prejudiciului, precum și câștigul nerealizat, respectiv veniturile de care acestea este lipsită pentru perioada în care nu mai poate utiliza autoturismul pentru serviciul de taximetrie, activitate desfășurată și anterior evenimentului rutier.
O serie de criterii sunt enumerate de legiuitor și în cazul vătămării integrității corporale sau a sănătății, caz în care despăgubirile trebuie să cuprindă cheltuielile de îngrijire medicală, să acopere orice alt prejudiciu material care poate fi dovedit de persoana vătămată și care are legătură directă cu fapta ilicită, precum și cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață, dacă este cazul, precum și echivalentului câștigului din muncă, în cazul pierderii sau reducerii capacității de muncă a persoanei vătămate. Referitor la prejudiciul rezultat din pierderea sau nerealizarea câștigului din muncă, actuala reglementare prevedere criterii suplimentare pentru determinarea despăgubirilor în funcție de circumstanțele personale ale victimei4. Desigur, vătămarea integrității corporale aduce de cele mai multe ori și suferințe psihice, victima fiind îndreptățită să obțină despăgubiri și pentru prejudiciul astfel cauzat.

 

 

Note
1 Pentru dezvoltarea noțiunii de prejudiciu direct a se vedea Liviu Pop, Ionuț – Florin Popa, Stelian Ioan Vidu, Curs de drept civil. Obligațiile, Editura Universul Juridic, București, 2015, p. 335.
2 Ibidem
3 Pentru dezvoltarea acestei condiții a se vedea Liviu Pop, Ionuț – Florin Popa, Stelian Ioan Vidu, op.cit., p. 336.
4 În acest sens, amintim articolele 1387-1389 Cod civil, precum și art.1939 Cod civil.