Domnul Constantin Cubleşan a fost unul dintre primii scriitori pe care i-am văzut „față-n față”, cum se spune, acum aproape 50 de ani, când eu eram elev la Liceul Teoretic Nr. 1 din Luduş, jud. Mureş, unde a participat, la invitația mea, la o întâlnire cu elevii liceului. L-am revăzut apoi în timpul studenției, iar după ce am devenit şi eu clujean, ne-am întâlnit destul de frecvent. Fapte disparate mă faceau să îl apreciez tot mai mult ca OM (fiindcă pe scriitor îl cunoşteam din cărți), pentru calitățile dovedite: spiritul familist, dorința de a-i ajuta pe cei din jur, dragostea de părinți, modestia, generozitatea, bunătatea, toleranța şi puterea de a ierta. Scrisoarea de mai jos, adresată unui elev necunoscut de la un liceu provincial, este ea însăşi o dovadă a acestor calități.
Am scris despre domnia sa în Dicționarul scriitorilor români, coordonat de M. Zaciu, M. Papahagi şi  A. Sasu, i-am prefațat un volum de interviuri şi i-am recenzat unele cărți, din păcate nu atâtea câte ar fi meritat.
Aşa cum se ştie, Domnul Constantin Cubleşan s-a afirmat ca prozator, poet, dramaturg, critic şi istoric literar, abordând, cu o tenacitate demnă de invidiat, în cele peste 100 de cărți publicate, aproape toate genurile literare: poezie, critică, istorie şi teorie literară, roman, proză SF, povestiri şi versuri pentru copii, teatru şi teatrologie etc. Este ceea ce se cheamă un scriitor profesionist. Mi-ar fi foarte greu să îi enumăr cărțile (de la prima carte, Nepăsătoarele stele, din 1968, până la cea mai recentă: Clujul de altădată. Clujul amintirilor mele, Casa Cărții de Ştiință, Cluj-Napoca, 2022). Numai în domeniul criticii literare a publicat, de pildă, peste 50 de volume, ceea ce îl făcea pe profesorul V. Fanache să spună despre domnia sa că este „un garant incontestabil al criticii şi istoriei literare din ultimele decenii”, nu mai puțin de zece cărți fiind dedicate, de pildă, operei eminesciene, altele fiind temeinice monografii ale unor mari scriitori români (Delavrancea, Caragiale, Pavel Dan, Rebreanu, Filimon, Slavici, Mihail Sebastian, Blaga, D.R. Popescu, Ion Druță, Aug. Buzura ş.a.).
Imediat după terminarea Facultății de Filologie din Cluj (1959), Domnul Constantin Cubleşan s-a dovedit a fi un autentic Om al Cetății, îndeplinind funcții de răspundere la diverse instituții de cultură: redactor la Studioul de Radio Cluj (1959-1962) şi la Tribuna (1962-1972), redactor-şef la Editura Dacia (1972-1980), director al Teatrului Național din Cluj-Napoca (1980-1988), redactor-şef adjunct al revistei Steaua etc. Domnul Constantin Cubleşan a lăsat peste tot, pe unde a fost, o dâră de lumină şi exemplul unui om de mare omenie şi de mare caracter.
Pentru caracterul domniei sale, pentru valorile umane care îl caracterizează şi pe care le promovează, sunt elocvente câteva fapte: a fost desemnat Cetățean de Onoare al Municipiului Cluj-Napoca şi a fost ales preşedinte al Asociației Scriitorilor din Cluj, funcție plină de răspundere, mai ales într-o lume minată de atâtea orgolii şi sensibilități exacerbate, cum este lumea scriitorilor. A fost decorat, în anul 2004, cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria A – Literatură, fiind distins cu numeroase premii literare.
După 1989, Domnul Constantin Cubleşan a lucrat ca profesor universitar la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Prin inteligența critică, prin talent, cultură şi vocație pedagogică, Domnul Constantin Cubleşan a meritat cu prisosință să educe noile generații de studenți sau să coordoneze teze de doctorat. Vocația pedagogică a domniei sale (moştenită din familie, tatăl dânsului fiind învățător) s-a putut acum manifesta plenar.
Cred că, la ora actuală, Domnul Constantin Cubleşan este unul dintre scriitorii noştri cei mai prolifici. Pe cât de activ este în viața literară, pe atât de energic mi se pare în viața Cetății. Este prezent la conferințe şi simpozioane, la reuniuni şi festivaluri, la prezentări de cărți, în jurii şi comisii de doctorat. Mă întreb de multe ori când mai are timp şi pentru scris, fiindcă, vorba cronicarului, pentru scris „gândul slobod şi fără valuri trebuieşte!”.
Probabil că ferestrele apartamentului în care locuieşte sunt mereu luminate (îmi amintesc ce frumos scria Geo Bogza, într-o tabletă, despre „ferestrele luminate” ale lui Marin Preda), o expresie a muncii neîntrerupte, a neodihnei şi a trudei în fața foii de scris.
La 16 mai a.c., Domnul Constantin Cubleşan împlineşte frumoasa vârstă de 83 de ani. Fie-mi îngăduit să-i urez, şi din acest colț de pagină a Tribunei (unde domnia sa are o rubrică permanentă, de mare interes – „Memoria literară”), multă sănătate, putere de muncă şi inspirație, pentru a-şi putea realiza toate proiectele literare.
La mulți ani, din inimă, Domnule Profesor Constantin Cubleşan!

*

 

„Am putea veni la Luduş, într-un grup mai mare”
Cluj1, 26 III 1974

Stimate tov. Radu (2),

Solicitări diverse ne-au determinat să amânăm mereu organizarea unei întâlniri dintre elevii liceului dvs. şi scriitorii clujeni, colaboratori ai editurii noastre3.
Iată, însă, că suntem în măsură să vă comunicăm ceva ferm. Într-o vineri sau sâmbătă – data ar urma să ne-o comunicați dvs., în afară de 18, 19, 20 a lunii aprilie, am putea veni la Luduş, într-un grup mai mare, din care ar face parte, pe lângă tov. Al. Căprariu, directorul editurii, şi prof. universitar Mircea Zaciu (critic literar, profesor la Facultatea de Filologie din Cluj), D. R. Popescu (prozator, dramaturg, redactor-şef al revistei Tribuna) şi eventual subsemnatul4.
Ne gândim să vă interesați la librărie, dacă există cărți ale acestor scriitori, pe care s-ar putea oferi autografe5. De asemenea, să vă interesați ce volume există în librărie din seria noastră de „Restituiri”6, pentru ca să putem invita pe unul sau doi din îngrijitorii acestor ediții.
Consultați-vă cu direcțiunea liceului şi comunicați-ne o dată (sau eventual două), la care am putea să ne deplasăm la Luduş, evident într-o după-masă.
Aşteptând comunicarea dvs., primiți asigurarea întregii noastre stime.

Redactor-şef, ss C. Cubleşan