„Acum când îmi privesc lucrările, constat că toate crucile mele au o personalitate, sunt încă vii, oferă spectatorului o încărcătură religioasă, care este foarte pronunțată și degajă o sanctitate suplimentară pânzei pictate. Sufletul lor este ascuns în fiecare valență a lemnului, a nodului, a punctului de intersecție și a reflecției, laolaltă redate cromatic cu pastă și sentiment.” – Radu-Anton Maier

Divers în exprimarea artistică și în abordarea simbolurilor care-i definesc opera, pictorul Radu-Anton Maier (cunoscut cu nume de artist RADU) ne surprinde permanent cu noi interpretări picturale ale unor teme eterne, în care credința joacă un rol însemnat. Făcând școala primară la maici, din copilărie a fost obișnuit cu o atmosferă de o pioșenie și religiozitate accentuate, valențe educative care au lăsat urme adânci în sufletul copilului de atunci, cu vibrații evidente până astăzi.
Creația maieriană ne oferă câteva modalități înrudite de reprezentare a simbolisticii crucii și a integrării ei picturale în opera sa. Una dintre ele înglobează lucrări care tratează simbolul în sens creștin. Seria numită „Pantocrator” constituie un bun exemplu, în care chipul supradimensionat al lui Iisus, „ca rege al universului”, amintește oarecum de răstignirea propriu-zisă, emanând o forță indestructibilă cu origine nestabilită și profunzime imagistică impresionantă. Aici putem încadra și seria de portrete întitulate „Fecioara Maria” (1991), cu un pronunțat caracter iconografic ca simbol al durabilității credinței și al feminității absolute. „Finisarea unei icoane sau plasarea unei cruci într-un peisaj edenic este, pentru mine, o încheiere sui generis a unei slujbe bisericești”, declara pictorul într-una din discuțiile noastre pe tema creației și a creatorului.
Din perspectivă tematică, crucile maieriene sunt „dominante”, „încovoiate” sau „periclitate” ca punct de plecare al unor stări psihice relevante. În lucrarea „Cruci în prăbușire” (2015), pictorul ne atrage atenția asupra provocărilor și conflictelor legate de credință, atât în context istoric și social, cât și în plan personal sau existențial.
Legate între ele sub aspect tematic, topografia crucii și simbolismul acesteia reprezintă o metaforă exemplară pentru discursul narativ al pictorului, care completează desăvârșirea imaginii în ochii privitorului. Crengile sugestive și misterioase acoperă întregul spațiu al lucrării „Desfrunzit”, în care punctul focal al crucii sau nodul imaginar distribuie liniile fluide pe un fond cromatic cald, cu gradații de galben și cafeniu, ca mărci ale soarelui și ale pământului și au rolul de a orienta privirea și atenția spectatorului. Ideea de verticalitate redată prin imaginea trunchiurilor solide, dar totuși imaginare, cum se desprinde din lucrarea „Complicitate perimată” (2020), dezvăluie un alt aspect al simbolismului curcii și se manifestă prin laitmotivul arborelui fecund și înălțarea către cer, fixat prin contopirea cu partea de sus a compoziției. În creația lui RADU nuanțele albastrului celest preiau rolul de sevă revigorantă, revărsată în tulpini, pe care o regăsim și în apele oglindite, frecvente în universul pictural maierian, care ne inițiază în misterele elementelor voit dedublate. Ca imagine a lumii, copacul este prezentat cu rădăcinile în ceruri sau pe pământ, ele fiind prevăzute cu o vizibilitate completă ca în „De profundis” (2020) sau în alte lucrări asemănătoare. Majoritatea compozițiilor creează o atmosferă de transcendență, sugerând o lume încremenită, cu tangențe divine și invitând privitorul la o trăire spirituală unică.
Trecerea către un alt simbol din toposul lui RADU vizează împletirea sensurilor crucii cu cele ale nodului. Lanțurile de unire domină prim-planul lucrărilor „Cârligul curcii” (2013) și „Legăturile sorții” (2019), iar trăinicia nodurilor supradimensionate este sugerată prin continuitatea la infinit a frânghiilor care străbat pânza de jos în sus sau de la stânga la dreapta. Durabilitatea lor este dificil de anulat, de parcă doar divinității i-ar fi fost rezervată orice soluție de acest fel, ea fiind pentru artist „nu doar o permanență definitivă, ci și o infinitate a dimensiunilor spirituale predominante”. În lucrarea „Alegoria rozelor” (2021) imaginea trandafirului – un alt element din toposul simbolismului crucii maieriene – este țintuită într-un spațiu nebulos, fixată de doua cruci compuse din piroane, frecvente în lucrări precum „Fürstenfeld I” (2015) și „Fürstenfeld III” (2016).
La o analiză de ansamblu este evidentă predilecția artistului pentru crucile „sugerate”, „aparente”, „imaginative” sau „intuite” și le regăsim redate sub forma grafică a vegetației divinizate. Astfel acest semn a dobândit un rol important nu doar ca simbol cu încărcătură spirituală ca în exemplele menționate, ci și ca instrument compozițional, de organizare a spațiului pictural, având funcția de a crea echilibru și simetrie în cadrul imaginii. În lucrările „Buchet V” (2019), „Buchet VI” (2019), „Vegetație VI” (2017) și „Apus întârziat IV” (2021) utilizarea semnului crucii ca element structurant al compoziției împarte pânza în secțiuni egale, conferind astfel un sentiment de armonie și ordine, de unde și preferința artistului pentru formatul pătrat al tablourilor, un spațiu perfect cu laturi absolut egale.
Fie că sunt folosite într-un context religios, cultural, provocator sau abstract, totalitatea viziunilor metafizice maieriene, consolidate în jurul simbolisticii crucii, a nodului și a reflecției în apă, ne îngăduie să descifrăm personalitatea artistului Radu-Anton Maier – un arhitect desăvârșit al propriului univers pictural. Sinonimia și complementaritatea laitmotivelor intersectează întreaga sa creație pentru a comunica mai mult decât se vede și pentru a crea un efect de coerență sau de tensiune și contrast.
Vă invit să descoperiți multitudinea sensurilor abordate în acest articol în expoziția cu aceeași temă, care va fi deschisă iubitorilor de artă în luna mai, în Galeria RADUART. Pentru informații suplimentare în legătură cu pictorul Radu-Anton Maier accesați adresa web www.raduart.com.