Consiliul
Județean Cluj
Spre Italia/Verso l’Italia
Verso l’Italia
Antologie de poezie italiană contemporană
Editura Tribuna, 2020
În inima acestei țări frumoase și însorite călătorim cu volumul de față, prin mostra de poezie contemporană pe care o propunem cititorilor. Pășim pe o punte armonios construită, din ambele sensuri, în doi ani de fructuoasă colaborare cu poetele Serena Piccoli și Giorgia Monti, infatigabile ambasadoare ale poeziei italiene și generoase promotoare ale poeziei de oriunde din lume.
Cu ocazia invitației din toamna anului 2018, la Cesena, alături de Mircea Arman pentru a prezenta Revista Tribuna în cadrul „Festivalului Internațional de Poezie și Arte Surori” (Festival Internazionale di Poesia e Arti Sorelle) și pentru a susține un recital poetic, am pus bazele unei colaborări în urma căreia Tribuna a găzduit în paginile ei, timp de un an și jumătate, creațiile a 55 de poeți italieni contemporani. Acoperind o paletă largă a stilurilor și generațiilor poetice, de la nume consacrate ale poeziei italiene de astăzi, la autori mai puțin cunoscuți, dar care transmit un mesaj profund despre provocările vieții într-o lume bântuită de tulburări sociale și transformări rapide, pe toate palierele existențiale, vocile celor 55 de nume reunite în acest volum capătă un ton comun, reușind să se transforme într-un mesaj unitar, prin care ni se oferă o radiografie a modului în care se trăiește și se scrie poezia în Italia zilelor noastre.
Selecția autorilor prezenți în paginile Tribunei pe toată perioada anului 2019 și o parte din anul 2020 a fost făcută de către Serena Piccoli și Giorgia Monti, colaboratoarele noastre afirmând că au urmărit în alegerile lor, cu prioritate, oglindirea realității italiene în creația lirică, prin prezentarea unui eșantion reprezentativ de poeți care scriu în limba italiană sau influențați de cultura italiană, indiferent de locul în care s-au născut. Importantă fiind, așa cum spuneam, influența pe care cotidianul italian o exercită asupra creației lor. „Când aleg poeziile pentru rubrica „Verso l’Italia” împreună cu Giorgia, luăm în considerare tocmai această diversitate de stiluri și de preferințe față de scriere și totodată ca ofertă către public […] un caleidoscop de sunete și de semnificații ce aparțin celor mulți care scriu poezie în Italia zilelor noastre. Și când spun «în Italia zilelor noastre» mă gândesc chiar la poeții și la poetele care trăiesc realitatea italiană și scriu în limba italiană, nu ne interesează registrele care dovedesc locul de naștere al poetului, dacă s-a născut aici sau în altă parte, în schimb ne interesează să arătăm o parte din acea populație extinsă de poeți și de poete care scriu aici în italiană și care, le place sau nu, sunt totuși influențați de această țară inclusiv când scriu poezii.” – spune Serena Piccoli în „Impulsul indispensabil”, unul dintre textele introductive ale antologiei. O influență care rămâne manifestă dincolo de hotarele însoritei țări, dacă ne gândim că Serena Piccoli a lăsat în urmă Padova pentru a locui, de câteva luni, la Liverpool, unde continuă să scrie poezie de sensibilitate italiană, chiar dacă uneori în limba engleză.
Cu toate că poezia se constituie, în sine, ca limbaj universal, transpunerea ei dintr-o limbă în alta are nevoie de o traducere. Și aici i se cuvin mulțumiri, pentru promptitudinea și implicarea cu dăruire în acest proiect, celei cu care am avut o excelentă colaborare în acest sens, scriitoarea și traducătoarea, aflată și ea peste mări și țări, Claudia Albu-Gelli.
Verso l’Italia este titlul sub care Serena și Giorgia au trimis primele grupaje de poeme și nu cred că ar fi existat altul mai bun, mai sugestiv pentru acest volum. Jocul sonor trimite la românescul vers, ceea ce creează o poetică ambiguitate trans-lingvistică. Spre Italia vrem să îndreptăm privirile acum, spre poezia italiană, printr-o cunoaștere culturală pe care ne-o dorim și în sens invers, într-un plan de viitor. Deoarece noi considerăm că dialogul poeților trebuie să treacă dincolo de granițele unei culturi naționale, spre a-și împlini cu adevărat menirea de limbaj universal. „Departe de a fi virtuală, este o punte și un cordon ombilical care traversează și dispare peste hotare.” – spune Giorgia Monti despre poezie în paginile rezervate textului său din debutul volumului. Și „chiar dacă este subestimată, minimalizată, nefrecventată, puțin practicată și nici măcar trăită, poezia există. Prea puțin contează cum se preferă să fie definită (sau să nu fie deloc definită), ea a existat mereu și ne va supraviețui și nouă. De ce o rubrică de poezie contemporană? Există oare ceva atât de apropiat realității în stare să o exprime cu la fel de multă adâncime și stăruință pentru ca pe urmă să ne ajute să ne eliberăm de ea?” – se întreabă retoric poeta Giorgia Monti în aceeași prefață.
Într-o carte de poezie se cuvine să vorbească poezia, care își este sie însăși suficientă. Iar acest text are menirea de a aduce în atenția iubitorilor de poezie apariția volumului, în condiții grafice de excepție la Editura Tribuna, la finele anului trecut. Voi mai adăuga doar că în alcătuirea sa am ținut seama atât de ordinea în care au apărut poemele în Revista Tribuna, dar și de diversitatea abordărilor și a stilurilor poetice. Astfel, am inclus în miezul cărții două experimente interesante, „protejate”, ca să spun așa, de nume cunoscute ale poeziei contemporane din Italia, atât în paginile dinainte, cât și în cele finale ale volumului. Primul este un grupaj de poeme aparținând unor trăitori de poezie (având în vedere că ei nu scriu, frecvent, în viața de zi cu zi) cuprinși într-un proiect care a avut, mai degrabă, rol de cercetare a fenomenului, „Clasa noastră îngropată – cronici poetice din lumile muncii”. De la șomeri, muncitori metalurgiști, până la profesori, paleta meseriilor e largă și cu atât este mai interesant rezultatul. În cazul celuilalt grup, VoceVersa, voi lăsa descrierea din antologie să vorbească: „trib poetic care se formează (numele o arată) din contopirea unor voci diferite pe scena poeziei performative din Emilia-Romagna. Intenția grupului este să promoveze evenimente în care oralitatea înapoiază actului poetic entuziasmul vioi blocat de către tehnicitatea poeților. Încearcă să o facă, organizând lecturi și concursuri de poezie (confruntări între poeți cu juriul popular ales din public). Pe cât posibil, cu autoironie și dezinvoltură, adică cu cea mai mare seriozitate”. Dacă pe lângă toate acestea voi semnala și unele voci cunoscute ale poeziei italiene contemporane, precum Antonio Scialpi, Giovanna Cristina Vivinetto, Francesca Gironi, Antonella Barina, Alessandro Brusa, Silvia Secco, Alessandro Cabianca, Francesca Del Moro, Lucia Guidorizzi, desigur Serena Piccoli și Giorgia Monti, ca să dau doar câteva exemple, sper ca scopul textului de față să fie atins.