E aproape un miracol că, într-un oraș în declin multilateral, într-o sală plină, putem vedea, în condiții civilizate, un film documentar de-a dreptul captivant. Că, în timp ce multă lume deplânge distrugerea cinematografelor românești, sala Dacia din Reșița supraviețuiește și ne cheamă, iată, la această premieră de gală. Cu Swim. Adică Înot. O premieră de gală a unei premiere nationale. Dunărea toată parcursă înot, fără costum special, de un român cu nume predestinat de erou: Avram Iancu.
Prevăzători, producătorii au subtitrat filmul. Dar sunetul se aude bine. Din mijlocul fluviului, în luptă cu valurile și propriile limite, un bărbat tânăr ne amintește de anul Centenarului, menționând că el nu face doar un gest sportiv, parcurgând străvechiul Danubius de la izvoare la vărsare. Simbolic, premiera ne duce cu gândul la dârzenia luptei acestui popor cu valurile tulburi și ostile ale vremilor, de la origini până la rotundul împlinirii ca România noastră de azi.
N-am fost și nu sunt un împătimit cinefil. Un nesățios devorator de filme. Slăbiciunile mele au rămas cele din prima tinerețe: cărțile și teatrul. Am scris cândva, cu pasiune, cronică dramatică, dar niciodată cronică de cinema. Și mă trezesc acuma, tam-nesam, să sparg gheața unei invitații la dialog, după proiecția unui documentar. La care, culmea, s-a aplaudat frenetic, de parcă ar fi fost vorba de nu știu ce vedete premiate la Cannes. Sau chiar TIFF-ul de la Cluj. Mai mult, nemulțumit că am spus prea puțin din cât aș fi vrut, risc să scriu aici, în premieră, despre o premieră cinematografică de gală. Care ne face părtași la o premieră națională cu multiple semnificații.
Auzisem și eu, bineînțeles, despre incredibilele performanțe ale unui bibliotecar din Petroșani. L-am însoțit și încurajat cu ochii minții atunci când traversa înot Canalul Mânecii. Dar abia acum, în sala Dacia din Reșița, în ziua de Sfinții Constantin și Elena, am înțeles că el se dovedește demn de numele de erou pe care îl poartă: Avram Iancu. Pentru că, inspirat de cărțile între care își duce traiul, bibliotecarul Avram Iancu și-a propus un nou gest temerar, cu semnificații care nu țin doar de rezistența și dârzenia sportivă. În anul Centenarului Marii Uniri, parcurgând înot Dunărea de la izvoare la vărsare, Avram Iancu ne-a reamintit că geografic și simbolic Dunărea ne leagă de Europa. El fiind credibil și emoționant când, luptând cu valurile, cu ceața și apa rece, forțându-și limitele în lupta cu sine însuși, repetă cântul războinic Treceți batalioane române Carpații, intonat de atâția eroi ai neamului românesc, a căror jertfă a făcut posibilă mult visata Unire.
Dar performanța în sine și semnificația ei, resortul sportiv, patriotic și sufletesc al faptei bibliotecarului Avram Iancu nu ar fi căpătat relief de neuitare dacă nu s-ar fi întâlnit fericit cu inspirația unui regizor, care a înțeles să imortalizeze pe peliculă întreaga aventură de 89 de zile. Iar acest regizor tânăr este Sabin Dorohoi, născut în 1984 la Reșița. Unde a venit să-și prezinte acest nou film, cu nume oarecum ciudat pentru noi: Swim. Un titlu care înseamnă Înot. Se justifică prin faptul că acest film documentar este destinat și pieții internaționale, pentru promovarea unor valori românești. Sabin Dorohoi a terminat Facultatea de regie film la București în anul 2007, recunoscndu-i ca maeștri pe profesorul Geo Saizescu și pe regizorul Ioan Cărmăzan. Până la acest film a mai făcut 10 scurt metraje artistice și trei documetare mai mari. La prima categorie se înscriu: Clopotul, Fata din Transilvania, Calea Dunării (preluat de videoclipul formației Voltaj, pentru Eurovizion, în 2015), Sărbătoritul (pe care de asemenea ni l-a adus anterior la Reșița). Din creația sa ține să mai amintească: Banatul Montan (documentar turistic) și Transilvania Dragon (documentar sportiv). Acum își pregătește debutul în filmul de lung metraj artistic. Numai că, la acest capitol, mai întâi trebuie rezolvată finanțarea.
Dar să revenim la gala eveniment cu documentarul Swim. Film independent, realizat integral cu sprijinul unor parteneri. 89 zile de înot pentru Avram Iancu. 101 zile de filmare pentru Sabin Dorohoi și echipa sa. Dintre cei care l-au ajutat: Laurențiu Țepeneu (operator cameră secundară), Bogdan Piperiu (desenul afișului), Aniko Vanea (care în film e un personaj simpatic cu alt nume), caiaciștii Valerică Râmbu, Ulise Galu și Viorel Gheorghe. Personaje memorabile sunt și fetițele și soția lui Avram Iancu, înotând la un popas alături de el. Dar și cei care îl întâmpină de-a lungul miilor de kilometri. Mai ales la Moldova Nouă și Sulina.
Regizorul Sabin Dorohoi știe să ne facă părtași, să ne implice în această aventură memorabilă.
Am vrea să-i dăm din energia noastră înotătorului, atunci când îi este greu și când omenește se îndoiește. Ne este teamă să nu dea peste el vasele de croazieră. Ne bucurăm când are tăria să cânte, să glumească. Îi suntem alături când, în farul cel vechi din Sulina, urcă torța aprinsă a victoriei. Sunt în acest documentar multe momente de ținut minte, care capătă valențe artistice. Un excelent și emoționant documentar.