Participați: Modhir Ahmed (Suedia), Peter Altneder (Germania), Mohammad Barrangi (Regatul Unit), Peter Bosteels (Belgia), Luis Cabrera Hernández (Cuba), Răzvan-Petrișor Dragoș (România), Alessandro De Bei (Italia), Yuji Hiratsuka (Japonia), Ishu Jindal (India), Milan Jakšić (Serbia), Gyöngyi Károly-Zöld (România), Ewelina Kolakowska (Polonia), Milan Krajnović (Bosnia și Herțegovina), Stephen Lawlor (Irlanda), Andrew Levitsky (Ucraina), Adriana Lucaciu (România), Barbara Madsen (SUA), Oleg Mikhailov (Rusia), Valery Mishin (Rusia), Kristina Norvilaite (Lituania), OSTER+KOEZLE (Germania), Jan Pamula (Polonia), Slobodan Radojković (Serbia), Awni Sami (Irak), Akiko Taniguchi (Canada), Theresa Taylor (Regatul Unit), Marco Useli (Italia), Vaida Varnagiene (Irlanda), Péter Weiler (Ungaria), Tomasz Winiarski (Polonia)

 

 

Aproape de finalul acestui an, revista Tribuna și Muzeul de Artă Cluj-Napoca au organizat, cu sprijinul Consiliului Județean Cluj, a douăsprezecea ediție a expoziției internaționale Tribuna Graphic. După pauza cauzată de respectarea condițiilor impuse de contextul pandemic și experiența expunerii lucrărilor propuse de artiști în mediul online, curatorul Ovidiu Petca și-a propus să revină pe simezele Muzeului de Artă cu lucrările unui număr mare de artiști valoroși, străini și români, care folosesc tehnicile specifice graficii cum sunt litografia, mezzotinta, linogravura, tiparul adânc, serigrafia. Prin acest eveniment, ca și prin expozițiile organizate anterior și prin activitatea sa de artist, curatorul Ovidiu Petca demonstrează talentul și capaciatea sa de a reuni artiști foarte diferiți ca stil, dar poate la fel de valoroși, din spațiul național și cel internațional, deopotrivă. Trebuie să menționăm că prin formula de expunere a lucrărilor în varianta print această manifestare artistică anuală contribuie la îmbogățirea patrimoniului instituțiilor de artă din orașul nostru, având în vedere că lucrările expuse se alătură celorlalte lucrări de pictură, sculptură și grafică din patrimoniul Muzeului de Artă Cluj.
Prilejuit de acest eveniment, dialogul subiectelor și metodelor de creație abordate de artiști se transformă într-un festin al liniilor, formelor, culorilor și al sugestiilor oferite de acestea publicului dispus să contemple și să descopere pe artiști și opera lor. Iată o perspectivă care nu face obiectul discuțiilor referitoare la diferența dintre receptarea lucrărilor în mediul online și al celor print. Într-adevăr, astfel de lucrări pot fi vizualizate pe ecranul computerului sau al altui aparat electronic sau într-o galerie sau muzeu de artă care promovează arta digitală. De asemenea, lucrarea poate fi cumpărată de pe site-ul unde a fost expusă (copie sau acces exclusiv la lucrare pe site) sau din galerie, ceea ce presupune tipuri diferite de interacțiune cu imaginile digitale, ca medium sau ca tool. În cazul vizualizării imaginii pe o interfață digitală, este vorba de abordarea artei digitale ca medium, care pentru Christiane Paul, curator New media la Museum of American Art presupune conceptele de interactivitate și imersiune în spațiul virtual. Abordarea ca tool presupune vizualizarea lucrărilor pe suport tradițional, printuri sau fotografie (Paul, Digital Art, London, 2003). În acest caz, receptarea imaginilor și participarea privitorului la crearea semnificației imaginii contemplate este influențat de felul în care este iluminată lucrarea, din interior, în cazul celor vizionate în mediul online sau din exterior, când e vorba de lucrările print, mod de ilumiare frecvent în galerii și muzee (Adrian Mihalache, ,,Comerț cu artă digitală” în Dilema veche, 2008). Mărturisesc că, în opinia mea, această situație nu pune cu adevărat problema autenticității imaginii la care are acces privitorul. Arta digitală nu depinde atât de suportul pe care poate fi vizualizată (tradițional sau digital), cât de existența unui concept viabil, de folosirea mijloacelor de exprimare artistică și a normelor estetice și, mai ales, de capacitatea de a crea semnificații care să răspundă intereselor contemporanilor. Iar acest aspect poate fi sesizat în lucrările expuse pe simezele Muzeului de Artă. Prin contemplarea imaginilor, privitorul poate să descopere, pe de o parte, preocuparea artiștilor pentru propriile idei și sentimente (Peter Altneder – Pot, dar nu vreau, Yuji Hiratsuka – Încă îți pot vedea fața, Milan Krainovic – Contemplând senin lumea), pentru problemele contemporaneității (Reciful dialectic al lui Oleg Mikhailov este o mărturie asupra lumii ca luptă a energiilor, Ferestrele spre lume ale lui Andrew Levitski, sau Martiriul lui Luis Cabrera Hernandez care explorează aspecte ale destinului), inclusiv răspunsul acestora la condiționările contextului pandemic, și problemele semenilor (Valery Mishin prezintă ipostaze ale Călătorului, Tipografului, Sculptorului, sau Peter Weiler – Bomboana explozivă). Spre deosebire de alte lucrări de artă digitală care adesea prezintă o lume super tehnologizată, lucrările expuse exprimă atât meditația artistului asupra artei sale și a metodelor de creație, cât și contradicțiile și deschiderile oferite de diferitele aspecte ale lumii contemporane. Acest demers demonstrează deopotrivă preocuparea pentru condiția artisului și implicarea socială a artei. Se știe că sensurile culturale nu pot fi separate de structura socială. Fiind un set de simboluri, cultura reprezintă un set de simboluri care confirmă valori sociale dezirabile, iar arta trebuie să răspundă orizontului de așteptare al indivizilor care interacționează cu imaginile și care pot să comenteze și să reacționeze față de acestea.
În plus, datorită promovării în mediul online, această expoziție permite cunoașterea de către artiști a opiniilor consumatorilor și a criticilor, dar și posibilitatea de a cunoaște alți artiști, situații care sunt decisive pentru diversificarea metodelor de expresie și de configurare a unor valențe inedite a personalității artistice.