Cu puțin timp în urmă Clujul a găzduit, așa cum publicul său iubitor de frumos a fost deja obișnuit în plină toamnă, una dintre cele mai ample întâlniri internaționale organizate în România, ale ceramiștilor din toată lumea și din toate generațiile. Cei mai valoroși mânuitori activi și recunoscuți ai zămislirilor formale purificate prin foc s-au reunit timp de două săptămâni și-o zi, în perioada 1-15 octombrie 2019, în ediția a IV-a a Bienalei Internaționale de Ceramică – Cluj, BICC – 2019, deja consacrată, cunoscută și recunoscută în toate continentele lumii, în toate centrele recunoscute pentru valoarea ceramicii contemporane practicate acolo, ca un loc important pe harta lumii, de întâlnire a artelor ceramice.
Aș preciza în preambul, referitor la anvergura, ținuta și calitatea Bienalei, aflată iată la a patra ediție, că a fost, conform opiniilor obiective ale unor observatori străini extrem de exigenți, una de maximă și concentrată relevanță asupra nivelului ceramicii contemporane românești și din lumea întreagă, oferind o imagine generală radiografiată a tuturor tendințelor și direcțiilor conceptuale dar și tehnice actuale, la nivel mondial. Un argument de necontestat este acela că, la această ediție numărul de candidaturi s-a dublat comparativ cu precedenta ajungând la aproape 400, iar în urma unei prestigioase și exigente jurizări internaționale, un număr de 137 de artiști cu 170 de lucrări au intrat în competiția finală, depășind cu peste 35 de procente ediția precedentă.
Acum la ceas de bilanț, extrem de pozitiv, ca unul dintre cei mereu implicați în punerea în operă a acestei bienale, trebuie să mărturisesc că existența efectivă și continuitatea acestei bienalei a fost posibilă datorită opoziției vehemente a bordului organizatoric împotriva unui abuz de încredere venit chiar din interiorul nucleului de inițiatori. Anumite persoane și-au arogat încă de la început aproape toate meritele și doreau preluarea întregii instituții bienale clujene, cu sprijinul interesat al unui grup bucureștean, fiind întreprinse demersuri în acest sens. Ar fi urmat inevitabil confiscarea, transformarea fenomenului încărcat cu puternic conținut cultural într-un produs comercial, publicitar aducător de profit material. Răul a fost însă detectat și izolat, iar lucrurile au intrat în cel mai scurt timp pe făgașul firesc.
Am demarat deci fără opreliști. Nici timpul scurt, nici subfinanțarea, probleme ce păreau inițial greu de depășit, nu au prezentat dificultăți majore micului grup rămas fidel breslei, comunității și orașului. Locațiile stabilite prin parteneriate ferme cu instituțiile culturale-gazdă care au prezentat expoziția Bienalei și suita de 11 expoziții conexe deschise sub egida sa sunt:
Muzeul Național de Artă Cluj care a găzduit Expoziția Competiției Bienalei Internaționale de Ceramică cu 137 de artiști expozanți din 40 de țări ale lumii de pe toate continentele: Austria, Belarus, Belgia, Brazilia, Coreea de Sud, Croația, Elveția, Federația Rusă, Finlanda, Franța, Georgia, Germania, Grecia, Hong Kong, Iordania, India, Israel, Italia, Irak, Irlanda, Japonia, Lituania, Malta, Olanda, Polonia, Marea Britanie, Serbia, Slovenia, Spania, Statele Unite, Suedia, Taiwan, Thailanda, Turcia, Ucraina, Ungaria.
Participanții pe țări sunt: Adil Writer, Ritika Anand, Suchit Manale (India); Agnė Šemberaitė, Ieva Bertasiute Grosbaha, Eglė Einikytė-Narkevičienė Valdas Kurklietis (Lituania); Agnes Husz, Erika Rejka, Magdolna Toth, Márta Radics, Zsófia Karsai (Ungaria); Alberto Bustos, Amparo Almela Catala, Carlos Martínez, Angel Igual, Cristina Mato (Spania); Ananda Aragundi-Hanus, Augustine Garrigou, Lise Zambelli Florence Corbi (Franța); Arny Nadler, Brian Kakas, C.A. Traen, Catherine Schmid-Maybach, Joseph Paushel, Marek Jacisin, Mark Goudy, Peter Olson, Ray Chen, Robert LaWarre III, Thomas Stollar, Valerie Zimany, Ivan Albreht (Statele Unite); Avital Avital, Dori Schechtel Zanger, Shulamit Teiblum-Millar, Yeal Roll (Israel); Șule Altay, Güngör Güner, Hasan Numan Sucaglar, Hatice Nilufer Aksu, Havva Eker Aktas, Pinar Baklan, Dilek Demir, Dilek Alkan Özdemir, Enver Güner, Pemra Pilevneli (Turcia); Chi Yau Monica Chan, Suzanne Au Ho Lam (Hong Kong); Chisato Yasui, Makoto Hatori (Japonia); Daniel Adăscăliței, David Leonid Olteanu Gheorghe Crăciun, Gloria Grati, Ioan Iosif, Iordanka Cioti, Andrei Alupoaie, Aniela Ovadiuc, Cristina Bolborea, Alexandru Murar, Elena Amariei, Doina Stici, Ernest Palko, Ileana Crăciun, Judit Crăciun Lucia Lobonț, Maria Cioată, Marta Jakobovits, Nicolae Moldovan, Noémi-Abigél Jankó-Szép, Viorica Bocioc, Vlad Basarab (România); Ilona Benczedi (Suedia, originară din Cluj); Marilena Isăcescu (Canada, de origine română); Denise Braune, Marcia Limani Baumgarten (Brazilia); Dmitrij Buławka-Fankidejski, Ihor Kovalevych, Yuriy Musatov, Julia Kovalevych (Ucraina); Doris Dittrich, Christa Zeitlhofer, Julia Hanzl (Austria); Dragica Cadez, Kristina Rutar, Ana Hanzel, Norma De Saint Picman (Slovenia); Farouk N. Sarhan Al-Isawi, Shanyar Algarad (Iraq); Francoise Joris (Belgia); Hanna Miadzvedzeva (Belarus); Heide Nonnenmacher Heidi Degenhardt, Grit Uhlemann Stephanie Marie Roos (Germania); Irina Salmina (Georgia); Jane Jermyn, Michael Moore (Irlanda); Yu-Jung Kim, Jihye Myung Sunbin Lim, Yu-Jung Kim (Coreea de Sud); Julie Progin, Lynn Frydman Kuhn (Elveția); JungHui Liu, Lily Wang (Taiwan); Katarzyna Plucinska, Katarzyna Woźniak, Janina Myronowa, Jan Drzewiecki (Polonia); Debra Sloan, Heidi McKenzie, Linda Swanson (Canada); Kristina Okan (Federația Rusă); Rachel Grimshaw, Claire Murray (Regatul Unit al Marii Britanii); Sandra Ban, Hanibal Salvaro (Croația); Theodora Tsirakoglou (Grecia); Ulla Harju (Finlanda); Pim Sudhikam (Thailanda); Valentina Fracchiolla Laura Scopa, Gabriella Sacchi, Nadia Allario, Nicola Filia (Italia); Velimir Vukicevic (Serbia); Willy Van Bussel, Maria Ten Kortenaar, Nina Van Geffen (Olanda); Yacoub Alatoom (Iordania); Tony Briffa (Malta).
Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei a prezentat în mansardă Expoziția integrală a Bienalei din Letonia-Țările Baltice cu peste 40 de artiști expozanți și, alături de Institutul Francez, cele nouă expoziții personale a opt artiști români, dintre care patru ceramiști (Mana Bucur, Maria Cioată, David Olteanu și Emilia Chirilă), un sticlar mixed-media (Ion Tămâian), doi pictori (Cristina Marian și Ramona Coarnă), un renumit ceramist sârb (Velimir Vukicevic), și o expoziție de instalație mixed-media și video (Dana Fabini).
Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, care în cunoscuta galerie a Casei Matei Corvin a prezentat lucrările de ceramică și mixed-media a trei masteranzi (Flavia Beldiman, Ioana Bența, Ioana Monda), un proaspăt absolvent cu mixed-media-instalație (Ștefan Szabó) și trei absolvenți ai secției de profil deveniți deja artiști ceramiști confirmați pe simeze (Răzvan Boțiș, Peter Felix, Adrian Cristian Pop).
Juriul ediției ca și în bienalele precedente a fost unul internațional, foarte exigent, alcătuit din artiștii, curatorii, profesorii și promotorii de ceramistică: Monika Gass (Germania), Shamai Gibsh (Israel), Tuzum M. Kizilkan (Turcia), Cornel Ailincăi (România) și Cristina Popescu Russu (România).
S-au acordat în urma jurizării: 3 Premii de excelență: taiwanezelor JungHui Liu și Lily Wang și sud-coreeanului Sunbin Lim; 3 Premii tineri artiști: sud-coreencei Daeun Lim, românului Ioan Iosif și solvenei Kristina Rutar; 12 Mențiuni de onoare: Ágnes Husz (Ungaria), Altay Șule (Turcia), Debra Sloan (Canada), Dori Schechtel Zanger (Israel), Ieva Bertasiute Grosbaha (Lituania), Janina Myronowa (Polonia), Stephanie Marie Roos (Germania), Kristina Okan (Rusia), Hanna Miadzvedzeva (Belarus), Aniela Ovadiuc, Doina Stici și Maria Cioată (România).
Ziua vernisajului a adus la Muzeul de Artă un număr impresionant de vizitatori, după estimările noastre circa 250-300, la momentul acela fiind prezenți și o mare parte dintre expozanții din țară dar și din Asia de Est, Turcia, Israel, din Japonia, China, Taiwan, Hong-Kong, India, Statele Unite, Canada, Brazilia, din Europa, Turcia. Varietatea lucrărilor selectate contribuie și ea la impresia de foarte largă reprezentativitate a bienalei clujene. Atmosferă așadar cosmopolită, de reuniune internațională, de clasă, destinsă, artiștii și publicul bucurându-se de minunatele exponate și de șansa de a fi împreună într-o asemenea ocazie.
Crescând de la o ediție la alta, până la dimensiunile actuale, bienala clujeană a devenit un punct important pe harta internațională a ceramisticii. Meritul e al micului, dar inimosului grup de organizare, acum în următoarea formulă: reputații artiști ceramiști Arina Ailincăi, Andrei Florian și Gavril Zmicală, Florin Gherasim, curator la Muzeul de Artă, Preda Ailincăi, editorul catalogului-album și fac-totum, în funcție de necesitățile ediției, susținuți și de alți colegi artiști și profesori de artă, graficieni, traducători, sub „umbrela” Fundației Ceramart. În anii în care nu se ține Bienala Internațională, echipa girează o Bienală Națională de Ceramică-Sticlă-Metal, cu start mai în urmă, ajunsă în 2018 sub conducerea asumată a Conf. univ. Dr. Andrei Florian la ediția a 7-a, itinerantă, pe traseul Cluj-Bistrița-Târgu Mureș.
Dincolo de cele trei zile alocate conferințelor cu proiecții organizate în sala Tonitza a Muzeului de Artă din Cluj care au constat în extrem de interesante prezentări din partea participanților străini prezenți înscriși în conferințe, mediate admirabil de I. B. Lefter, Arina Ailincăi sau Raluca Băloiu, un moment important l-au reprezentat vernisajele în număr de 10 de la Muzeul de Istorie a Transilvaniei și Institutul Francez. Prima, Expoziția Bienalei de Ceramică Contemporană din Letonia, o probă de admirabilă ținută, eleganță și o rafinată armonizare a exponatelor prezentate, un notabil exemplu de asumare în liniște desăvârșită de către un grup restrâns de tineri organizatori, patru la număr, a punerii în operă a unei expoziții la cel mai înalt nivel.
Impresionantă atmosferă, la fel de puternică precum expoziția tandemului de ceramiști Maria Cioată și David Leonid Olteanu din București care în atmosfera neconvențională și misterios regizată în lumini a podului dominat de traverse și grinzi masive și rectangulare a Muzeului de Istorie, au creat o adevărată feerie de cuiburi, pene și plutinde figuri umane articulate spațial de fire parcă luminoase din sârmă, într-o inedită compunere spațială. O imagine bogată a unui zbor turbionar ce te atrage în propriul vârtej, făcându-te pană sau zburător interactiv prin filamentele strălucitoare ale spațiului astfel creat. Diafan, transparent, translucid, plutitor, admirabil.
Personalele celor reuniți la nivelul doi al Muzeului de Istorie constau în armonizări benevole și binevenite, acceptate ale lucrărilor spațiale extrem de rafinate ale unui Ion Tămâian, hăruit pentru a jongla inspirat în asocieri transparente de sticlă îmbrăcate parcă în traforuri-scriitură, hieroglifice și atent patinate de fine placaje metalice devenite prețioase dantele-scriitură, cu la fel de spectaculoase suprafețe pictate parietale, în explozii de culoare bine strunite în tehnici personale exersate, ale artistei clujene Cristina Marian sau mai sobrelor și delicatelor elemente spațiale proiectate spre viață din mai sobre fundaluri mute, ale tinerei pictorițe Ramona Coarnă. Într-un spațiu casetat dar continuu, periplul este deschis de obiectele din inedite din ceramică de mare rafinament al jocului de plin și gol ritmicității ordonate și culorii delicate și extrem de bine controlate ale artistului din Serbia, Velimir Vuckicevic, în inspirată alternanță cu adevărate origami delicate ce închid între cutele lor nori sau câmpuri de semne amintind ploaia aducătoare de viață și primenire.
În contrapartidă la capătul periplului dezordinea, morbidul și licăriri de speranță în semiobscuritatea presărată cu profine descărnate sau muchiile planurilor de sticlă pe care sunt înșirate relicve personale într-o degringoladă aranjată pe un ascuns fundal muzical siropos. Dacă asta și-a dorit să transmită ceramistă Emilia Chirilă, o asigurăm de reușita deplină.
Dana Fabini face cu un etaj mai jos o demonstrație de aducere în memoria colectivă și actualitate, un altfel de documentar, pe tema tăblițelor de la Tărtăria într-un concept modern și extrem de complex apelând la mijloace expresive, inteligent armonizate în parcursul unei convingătoare regii, bine plănuite și exersate.
Institutul Francez în spațiul admirabil al galeriei”La Cave” prezintă opera Manei Bucur, o provocare autentică Raku, parcă dinainte ticluită în armonie aproape perfectă cu spațiul de expunere. O pădure de verticale de diverse înălțimi, încununate fiecare la rândul său de inflorescența prețioasă a unui obiect rafinat dar ordonat, răsărit din imaginația și sufletul artistei și călit apoi prin străvechea tehnică de ardere de finalizare japoneză și nu numai, denumită generic Raku. Totul se petrece într-o atmosferă jucăușă dar inteligent controlată într-o cromatică restrânsă, pe fundalul unei proiecții a facerii prin Raku.
Periplul expozițional al bienalei se încheie cu mica prezentare din galeria Casa Matei Corvin a UAD Cluj, în care șapte tineri ceramiști aflați în stadii diverse de studiu, de la masterat până la proaspăt absolvent, doctorand sau deja cunoscut free lanser, alcătuiesc o atmosferă extrem de convingătoare alăturând concepte diverse de la obiect ceramic simbolic până la instalație, mixed media, sau ample elemente de Tiffany sau proiecții de lumină sau text. Protagoniștii sunt Flavia Beldiman, Ioana Bența și Ioana Monda, aflate la studii de master anul I și II, Ștefan Szabó, recent absolvent, Adrian Cristian Pop și Răzvan Boțiș, free lanseri și Peter Felix absolvent cu master de câțiva ani și actualmente tehnician la departamentul de specialitate al universității precum și doctorand spre finalizare al UAD Cluj.