Consiliul
Județean Cluj

România
100

Director fondator: Mircea Arman, 2015

Director fondator revista pe suport material: Ioan Slavici, 1884

weekly magazine in english,
romanian and italian

Carmin

Carmin

 

 

Carmin

 

Carnea mea nu e albă și nici albastră
Carnea mea nu se ascunde în spatele imaginilor
Carnea mea e sensibilă,
are la rândul ei nevoie de altă carne
În carnea mea zace ca o tortură
Înghițitorul de flăcări care nu simte nimic
Diminețile de iarnă cu mirosul lor de sânge
Lătratul înăbușit al câinilor
Spre alte seri și spre alte dimineți
Carnea mea e deriva amintirilor și umbra a ceea ce va veni.

 

Un geam spart în formă de triunghi

 

…..
Dar unde începe cuțitul și unde se termină tăișul
Unde încep vorbele și unde se încheagă tăcerea
Unde alunecă o jumătate de pas
și unde e acea zăpadă neîntinată, care e granița
Unde nimeni nu a pășit niciodată
Unde sunt eu cu jumătate de trup ca o jumătate de lună
și unde începi tu când mă cauți
Unde sunt degetele, la care nivel
Și în ce casă
Unde începe coasa și unde e firul de viață.

 

În cerc

 

Imaginea tatălui în doi bărbați paraleli
care-și dau mâna, două manipulări perfecte,
Două izvoare de sadice descărcări electrice
Dealuri care devin munți în închipuirile mele
Vise și dalmațieni cu urechea lor șleampătă
Mă mângâie alene în somn
Surâde vechea bizarerie la care asist fără vină
Și fără prea mult discernământ
Mă scufunzi în șantaj ca în uleiul topit și fierbinte
Cu o spatulă de lemn încerc
Încerc
În cerc
Să te îndepărtez.

 

Sunt interesată de viață

 

Dar desigur că a prinde viața
E ca și cum ai încerca să prinzi
Umbrele în carul lor de foc
În loc de asta prind doar sensuri și logică
Totul pare plat și în spatele liniei
Se deschid
Iraționalul
Atrocele
Roșul petalelor.

 

Pluta

 

Poate că în alt univers ne este permisă
Dulceața păcii
Îmbrățișarea salvatoare
Poate că în alt timp, luând-o punct cu punct
Aș ajunge la tine sub formă de himeră
Sau ca un deja-vu, o amintire păstrată într-un ierbar
Care brusc prinde viață sub ochii tăi
Poate că sub alt cer, pe o altă planetă
Aș putea prinde ultimul atom din ceea ce ești pentru a țese
De acolo iubirea ta întreagă
Prezentă, fără de egal
Până atunci umblu în lumea asta
Fericită că te-am avut, scăldată de verdele
Imensei, incomensurabilei tale tristeți
Sperând să-mi fac din ea un fel de plută.

 

Sunt încă frumoasă

 

Sunt încă frumoasă
Ești încă absent
Ce subțire e granița dintre noi
Prin întuneric aud de la balconul meu
Zgomotul unor vagoane de tren
Drumul spre tine.
Mă îmbrățișezi sau mi se pare
Mă iubești sau mi se pare
Eu te iubesc din rărunchii rărunchilor
Din scorburi în care singurătatea vuiește
După cum se aud valurile in scoici
Pășesc ușoară pe o plajă numai a noastră
Niciodată nu am văzut marea împreună
Dar te-am văzut pe tine
Peste mine tremură căldura și asfaltul
Peste tine bat ceasurile
Care dintre noi este mai aproape
Sunt încă frumoasă
Ești încă prezent.

 

Noiembrie

 

Un orizont îngust în care încerc să înghesui
Cât mai multe lucruri
Un vârtej latent călătorește nestingherit prin universul orelor,
Un hățiș de necunoscute
Bestii mici și mângâieri anonime trec în liniște
Pe lângă mine.

 

***

 

Ce întunecat e când nu te înțelege nimeni
Te afunzi în somn ca într-o plapumă plină de ghimpi
Mamă, spune-mi de ce nu pot să dorm
Oare nu m-ai dorit
Tată, spune-mi de ce nu pot să dorm
Oare nu am fost suficient de bună
Spuneți-mi cu toții de ce nu pot dormi
Oare de ce dați ochii peste cap
Acest sentiment de jenă care înflorește ca o floare mov
În spatele casei
Sunt atât de nevolnică
Tufe de iarbă și arome sălbatice ajutați-mă
Să pot ieși din grămada asta de inerți
Îmi vreau libertatea înapoi.

 

Vară cu miros de lavandă

 

Vară cu miros de lavandă, cufundată în sine, ca o prăpastie
Îmi asum greșelile fără să am nicio vină
Îți fac mărturisiri fără să știu ce vorbesc
Mă adap ca o psihopată din șocurile
pe care ți le administrez inocentă
Încă trăiesc
Încă vorbesc
Încă simt
În căldura de melasă, cei care vor să ne taie
Din existența lor
Râd pe la colțuri
Umbre de oameni, oameni de umbre
Înfiorătoare sunt ocolișurile memoriei
Clipele de spaimă, apa din baie care duce spre pierzanie
Îmbrățișarea caldă a copilului ca un pansament
Peste ochiul spart care se leagănă în tine

 

***

 

Ce oameni bătrâni și ce voci aprinse au ei
Ce oameni bătrâni și ce suferințe tinerești
Ce oameni bătrâni și ce mâini acaparatoare, ce minți
Precum mingile care sparg geamuri
În momentul nepotrivit
Ce oameni tineri și ce morminte
Ce stingheri suntem în seara asta
Și ce dureros va fi de acum înainte
Să te port la degetul stâng invizibil
Ca o eșarfă roșie ai încercat
Să te înfășori în jurul meu.

 

Leave a reply

© 2025 Tribuna
design: mvg