Introducere

În vatra „orașului-comoară” – cum era supranumit în perioada medievală străvechiul Kluswar / Kolosvar / Cluj – a luat ființă de aproape o viață de om, precum o sclipire care ascunde un astru, o publicație periodică. Astfel, s-a conturat pe firmamentul istoriografic al publicisticii românești o stea transilvăneană, confirmând ceea ce spunea Octavian Paler: „la noi, geografia produce istorie”1. Luând în considerare acest fapt, se poate reconstitui trecutul înfiripat sub condeiele publiciștilor încă de acum șase decenii, când în 10 februarie 1957, sub redacția lui Ioanichie Olteanu, a apărut Tribuna. Ce presupune „tribunatul” și „tributul” Tribunei – termeni prezenți în titlul meu? Ce semnificație are termenul „tribuna”? Câte publicații periodice românești își revendică denumirea de la revista sibiană? Sunt întrebări la care voi răspunde în această primă incursiune.

Tribunatul Tribunei

Tribunatul constituia în trecut nu doar o funcție, ci și „perioada în care își desfășura activitatea un tribun”2. Dacă astfel erau numiți nu doar magistrații romani din Antichitate sau membrii tribunatului francez de la începutul secolului al XIX-lea, ci și comandanții legiunilor române din cadrul Revoluției din 1848, putem afirma că din 1957 (sau din 1884!) – ziua „de naștere” a Tribunei – și până în prezent, revista a constituit o rampă de lansare a ideilor unor „tribuni” ai spiritualității române. Prozatori, poeți, critici, jurnaliști, istorici și muzicologi – ca Ana Blandiana3, Augustin Buzura4, Adrian Marino5, Victor Felea6, Constantin Cubleșan7, Marian Papahagi8, Maria Vodă Căpușan9, Camil Mureșan10, Cornel Udrea11, Vasile Gogea12, Iosif Sava13, Ioan-Aurel Pop14 etc. Perioada în care a activat publicația clujeană poate fi considerată „tribunat”.

Tributul Tribunei

Publicația a reprezentat o agora unde au polemizat și dialogat filosofi ca I. Maxim Danciu15, Virgil Ciomoș16, Vasile Muscă17, Pierre Million18, Jean Luc Nancy19, Oliv Mircea20 sau Andrei Marga21, dar și o „tribună” de unde și-au lansat ideile istorico-politice (fără a mai vorbi despre publiciștii ale căror scrieri poartă amprenta politicului, în special în perioada comunistă22) oameni ca Nicolae Titulescu23, Nicolae Ceaușescu24, Elena Ceaușescu25, Aurel Negucioiu26, Ștefan Pascu27, Doru Pop28 și Victor Gaetan29. De aici – tributul Tribunei.

De ce „Tribuna”? Clarificări terminologice

Termenul „tribuna” provine din latinescul tribunal, care desemna „locul judecății”30, „platforma din bazilicile31 romane antice destinată magistraților”32. Particula tri-, care formează familia lexicală a tribunei, face referire la câteva relative terminologice precum tri-bus – „trib”, adică „a treia parte a poporului roman”33, tri-bunus, adică „superiorul unui trib”34, tri-buere, adică „a dărui, a împărți”35 sau tri-vium, adică „locul unde se întâlnesc trei căi”36. Au apărut în limbajul latin uzual și compușii: tribuni militum – dedicat comandanților din armata romană, sau tribuni plebis – dedicat comandanților plebei37.
Dacă Ioan Slavici sau Ioanichie Olteanu – cei doi redactori care au marcat incipitul celor două serii publicistice purtând același nume, Tribuna (de la Sibiu din 1884 și de la Cluj din 1957) –, ar fi fost contemporani cu Dimitrie Cantemir, periodicul lor ar fi fost numit probabil Divanul, în loc de Tribuna, deoarece persanul diván sau arabul daywán desemna un „tribunal, consiliu de stat”, o „curte regală”38. Or dacă ar fi trăit Cantemir cu un secol și jumătate mai târziu, probabil că și-ar fi intitulat lucrarea sa Tribuna, sau disputa savantului cu lumea.
De ce Tribuna? Deoarece historia magistra vitae, lux veritatis est – „istoria este magistra vieții, lumina adevărului” (Cicero, De Oratore II, 36)39, iar viața, în multiplele ei forme, transpare pe paginile publicației clujene dobândind contur sub pana „magiștrilor” săi doar în lux veritatis – „lumina adevărului”.

Care Tribuna? Dezambiguizare

O listă exhaustivă a revistelor care și-au revendicat denumirea de Tribuna în perioada 1859-1930 se poate consulta în proiectul inițiat de Ion Bianu la Academia Română și în volumele bibliografice ale perioadei 1820-1930, semnate de Nerva Hodoș, Georgeta Răduică, Ileana Stanca Desa, intitulate Publicațiunile periodice românești40. Se poate constata faptul că prima apariție a unui cotidian cu această denumire, consemnată în bibliografiile Academiei Române, îi aparține Tribunei române de la Iași din 1859. Am consultat peste 200 de titluri41, unele compuse (ca de exemplu Tribuna, revista cestiilor contimporane, București, 1873 sau Tribuna lucrătorilor în piele, București 1912), iar altele numite pur și simplu Tribuna, având o răspândire geografică destul de amplă. Pe cele din urmă le-am grupat în tabelul de mai jos, în ordinea anului apariției sau pe considerente alfabetice, acolo unde exista suprapunere anuală.
Am evocat 22 din peste 200 de titluri deținute de Biblioteca Academiei Române; dacă cercetăm însă titlurile intrate în Biblioteca Națională a României (după anul 1953), vom observa și alte apariții.
După cum se observă în tabel (v. sopra), Tribuna de la Sibiu tronează în capul coloanei, cu anul apariției aferent (1884), celelalte aliniindu-se de-a lungul decadelor următoare; bineînțeles că Tribuna care a apărut la Cluj în anul 1957 nu a fost cuprinsă în analele cercetătorilor Academiei Române, care în prezent lucrează la bibliografia perioadei 1930-1935. Până la urmă, Tribuna de la Sibiu are vreo legătură cu Tribuna de la Cluj? Vom vedea în numărul următor.

Concluzie

Între aceste două coordonate – „tribunat” și „tribut” – publicația și-a conturat și concretizat parcursul ideatic în istoria publicisticii românești. „Tribunat” și „tribut”: două „prerogative” ale Tribunei. Una asumată, alta impusă. Restul? Tăceri între pagini și pagini între tăceri. Căci dacă pentru antici lux (lumina) însemna veritas (adevăr), pentru contemporani adesea veritatea constituie un lux.
Note
1 Citat preluat de la adresa: http://citatcelebru.ro/tag/istorie/, accesată în 15.10.2016.
2 Vezi „tribunat”, pe platforma DEX-online, la adresa: https://dexonline.ro/definitie/tribunat, accesată în 15.10.2016.
3 Poeta Ana Blandiana va recunoaște că a debutat în Tribuna, într-un interviu acordat lui Nicolae Băciuț; redăm fragmentar convorbirea: N.B.: „Privind înapoi, spre debutul dv., credeți că acest eveniment s-a produs într-un moment fast? […]”; A.B.: „Debutul meu s-a petrecut în trepte şi nu a fost lipsit de dramatism. Prima treaptă a fost Tribuna, în 1959 [s.n.], cea de-a doua Contemporanul, patru ani mai târziu.” Vezi Nicolae Băciuț, O istorie a literaturii române contemporane în interviuri, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2005, p. 112-113.
4 Volumul lui Augustin Buzura, Bloc-notes, conține articole publicate de autor în Tribuna, caracterizate conform lui Alex Ștefănescu de „gravitate” și „autenticitatea trăirii”, dispensându-se de tradiția convenționalului comunist. Cf. Alex Ștefănescu, „La o nouă lectură: Augustin Buzura (II)”, în: România literară, nr. 33 / 2004, la adresa: http://www.romlit.ro/augustin_buzura_iii, accesată în 01.07.2016 și Alex Ștefănescu, Istoria literaturii românești contemporane: 1941-2000, Editura Virtual, București, 2010, p. 988; vezi și: „Bloc-notes. Pseudojurnal XIV”, în: Tribuna, Cluj-Napoca, nr. 1 (1463), 3 ian. / 1985, p. 5.
5 A. Marino, „Critica filologică”, în: Tribuna, Cluj-Napoca, anul XXX, nr. 5 (1519), 30 ian. / 1986, p. 3; A. Marino, „Cărți și lecturi critice” (I), în: Tribuna, Cluj-Napoca, anul XXX, nr. 7 (1521), 13 feb. / 1986, p. 3.
6 Eugen Simion (coord.), Dicționar general al literaturii române: S/T, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2007, p. 773.
7 C. Cubleșan a părăsit în 1962 postul de reporter de la Radio Cluj pentru a deveni cronicar și critic literar la revista Tribuna. Vezi Constantin Cubleșan, Lecturi confortabile, Editura Ideea Europeană, București, 2012, p. 1.
8 M. Papahagi, „Teohar Mihadaș: înstelatele oglinzi”, în: Tribuna, Cluj-Napoca, anul XXIX, nr. 2 (1464), 10 ian. / 1985, p. 4; M. Papahagi, „O poetică a «Gratuității»”, în: Tribuna, Cluj-Napoca, anul XXX, nr. 2 (1516), 8 ian. / 1986, p. 4; M. Papahagi, „Anul literar 1987”, în: Tribuna, Cluj-Napoca, anul XXXII, nr. 1 (1620), 7 ian. / 1988, p. 4 etc.
9 M.V. Căpușan, „Pentru paradox”, în: Tribuna, Cluj-Napoca, nr. 2 (1464), loc.cit.
10 Camil Mureșan, „Cometa Halley – 2500 de ani de istorie”, în: Tribuna, Cluj-Napoca, nr. 7 (1521), op.cit., p. 6.
11 Cornel Udrea, „Primăvara în ianuarie” (poezie dedicată lui N. Ceaușescu), în: Tribuna, Cluj-Napoca, anul XXIX, nr. 4, 24 ian. / 1985, p. 1.
12 Vasile Gogea, „Propoeziții” (poezii), în: Tribuna, Cluj-Napoca, serie nouă, anul IX, nr. 2 (2221), 9-15 ian. / 1997, p. 12.
13 Iosif Sava, „Supraviețuirea lui Tudor Ciortea”, în: Tribuna, Cluj-Napoca, anul XXX, nr. 5 (1519), 30 ian. / 1986, p. 9.
14 Ioan-Aurel Pop, „Univers urban”, în: Tribuna, Cluj-Napoca, serie nouă, anul I, nr. 4, 1-15 nov. / 2002, p. 3.
15 Ion Maxim Danciu, „Filosofia ca problemă”, în: Tribuna, Cluj-Napoca, serie nouă, anul V, nr. 2 (2059), 14-20 ian. / 1993, p. 8; Ion Maxim Danciu, „Constantin Noica. Filosofie și medicină”, în: Tribuna, Cluj-Napoca, serie nouă, anul V, nr. 11 (2067), 18-24 mart. / 1993, p. 2 etc. Ion Maxim Danciu a fost redactor general al revistei Tribuna (din 1992). Vezi Eugen Simion, op.cit., p. 773.
16 Virgil Ciomoș, „Aristotel, Grecia, Europa”, în: Tribuna, Cluj-Napoca, serie nouă, anul V, nr. 7 (2063), 18-24 feb. / 1993, p. 1.
17 Vasile Muscă, „Platon – o ipoteză de lectură”, în: Tribuna, Cluj-Napoca, nr. 7 (2063), op.cit., p. 8.
18 Pierre Million, „De vorbă despre raportul maestru / discipol în filosofie” (scrisoare către Ion Vezeanu), în: Tribuna, Cluj-Napoca, nr. 2 (2221), op.cit., p. 10.
19 Jean Luc Nancy, „Violență și adevăr”, în: Tribuna, Cluj-Napoca, serie nouă, anul XI, nr. 15-16 (2271), 16-30 apr. / 1999, p. 1.
20 Oliv Mircea, „Paul Gherasim – 90: In Honorem Logos, izvorul”, în: Tribuna, Cluj-Napoca, serie nouă, anul XIV, nr. 313, 16-30 sept. / 2015, p. 18.
21 Andrei Marga, „Viața în era digitală”, în: Tribuna, Cluj-Napoca, serie nouă, anul anul XIV, nr. 314, 1-15 oct. / 2015, p. 21.
22 „În 18 aprilie 1990, în ziarul «Dreptatea», se publică o listă cu scriitorii care au colaborat cu regimul comunist, întocmită de Gheorghe Grigurcu”, declară doctoranda profesorului Constantin Cubleșan, V.-M. Anca. Vezi Vladislav-Mihuț (Hassoun) Anca, „Rezumat”, în: Constantin Cubleșan (coord.), V.-M. Anca (doctorand), Titus Popovici: studiu monografic (teză de doctorat), Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, Facultatea De Istorie Şi Filologie, Alba-Iulia, 2016, p. 7, la adresa: http://uab.ro/upload/6833_Rezumat%20teza%20de%20doctorat%20Titus%20Popovici.pdf, accesată în 02.07.2016.
23 Nicolae Titulescu, „Rememorări”, în: Tribuna, Cluj-Napoca, anul XXX, nr. 8 (1522), 20 feb. / 1986, p. 6.
24 Nicolae Ceaușescu, „Motto”, în: Tribuna, Cluj-Napoca, nr. 8 (1522), op.cit., p. 1.
25 Un portret al soției dictatorului, realizat de Traian Brădean și însoțit de un articol semnat de profesorul Gheorghe Marcu, în cadrul serialului: „Știința românească sub semnul orientării documentelor Congresului al XIII-lea” al P.C.R.: „Succesele înregistrate de cercetarea științifică și tehnologică românească s-au realizat după concepția și cu aportul nemijlocit al tovarășei academician doctor inginer Elena Ceaușescu, membru al comitetului C.C. al P.C.R., prim vice prim-ministru al guvernului, președintele Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie, eminentă personalitate științifică, de înalt prestigiu și reputație internațională.” Prof. Univ. Dr. Gheorghe Marcu, „O eminentă personalitate științifică” – Elena Ceaușescu (cu portret), în: Tribuna, Cluj-Napoca, 3 ianuarie, nr. 1/1985, p. 1.
26 Aurel Negucioiu, „Socialismul și democrația”, în: Tribuna, Cluj-Napoca, anul XXXII, nr. 3 (1622), 21 ian. / 1988, p. 4-5.
27 Ștefan Pascu, „Permanențele istoriei poporului român în gândirea președintelui Nicolae Ceaușescu”, în: Tribuna, Cluj-Napoca, nr. 3, (1622), op.cit., p. 5.
28 Doru Pop, „Politica de control și comandă”, în: Tribuna, Cluj-Napoca, serie nouă, anul IX, nr. 22 (2234), 29 mai-4 iun. / 1997, p. 2.
29 Victor Gaetan, „Conflictul din Orientul Mijlociu: va influența, oare, munca a trei papi conducătorii lumii?”, în: Tribuna, Cluj-Napoca, serie nouă, anul XV, nr. 329, 1-15 mart. / 2016, p. 28-29.
30 Charles Storrs Halsey, An Etymology Of Latin And Greek, Ginn, Heath & Co., Boston, 1882, p. 91.
31 Bazilica era la romani locul unde se efectuau schimburi de mărfuri, dar și edificiul unde se desfășurau judecățile [n.n.].
32  Francis D. K. Ching, A Visual Dictionary of Architecture, John Wiley & Sons, Inc., New Jersey, 2012, p. 269.
33 Charles Storrs Halsey, op.cit., p. 90. Există presupoziții că poporul roman era împărțit în vechime în trei comunități principale, numite Ramnes, Tities și Luceres. De aici semnificația lui tri-bus. Vezi: Simon Hornblower, Antony Spawforth, Esther Eidinow (coord.), The Oxford Classical Dictionary, Oxford University Press, Oxford, UK, 2012, p. 1505.
34 Ibidem.
35 Michiel de Vaan, Etymological Dictionary of Latin and the other Italic Languages, Brill, Leiden / Boston, 2008, p. 629.
36 Ibidem, p. 91.
37 Simon Hornblower, Antony Spawforth, Esther Eidinow, loc.cit.
38 Walter W. Skeat, Walter William Skeat, The Concise Dictionary of English Etymology, Wordsworth Reference, Ware, Hertfordshire, 1993, p. 120.
39 Citatul lui Cicero este următorul: Historia vero testis temporum, lux veritatis, vita memoriae, magistra vitae, nuntia vetustatis, qua voce alia nisi oratoris immortalitati commendatur?; adică: „Prin ce altă voce, dacă nu prin cea a oratorului, să fie, însă, istoria – martorul timpului, lumina adevărului, viața memoriei, magistra vieții, vestitorul vremurilor vechi – încredințată nemuririi?” Vezi: Martin Kellogg, Ars Oratoria. Selections from Cicero and Quintilian on Oratory, Ivison, Blakeman, Taylor & Co., New York, 1872, p. 13.
40 Cf. Nerva Hodoș, Al. Sadi Ionescu, Publicațiunile periodice românești: ziare, gazete, reviste: 1820-1906, Tom 1, Socec & Sfetea, București, 1913, p. 739-746; George Baiculescu, Georgeta Răduică, Publicațiunile periodice românești: ziare, gazete, reviste: 1907-1918, Tom 2, Editura Academiei R.S.R., București, 1969, p. 664-676; Ileana Stanca Desa, Dulciu Morărescu, I. Patriche, A. Raliade, Iliana Sulică, Publicațiunile periodice românești: ziare, gazete, reviste. Catalog alfabetic: 1919-1924, Tom 3, Editura Academiei R.S.R., București, 1987, p. 963-974; Ileana Stanca Desa, Dulciu Morărescu, I. Patriche, C.D. Radu, A. Raliade, Iliana Sulică, Publicațiunile periodice românești: ziare, gazete, reviste. Catalog alfabetic: 1925-1930, Tom 4, Editura Academiei Române, 2009, p. 954-965.
41 N.I. Dobra, într-un mini-articol publicat în 2014 în Tribuna din spațiul virtual oferă o listă cu nici zece publicații purtând acest nume. Vezi: N.I. Dobra, „Ochiul şi urechea. Care sunt «moştenitorii» lui Slavici?”, 09.04.2014, în: Tribuna, Cluj-Napoca, la adresa: http://www.tribuna.ro/stiri/timp-liber/care-sunt-mostenitorii-lui-slavici-95824.html, accesată în 03.07.2016.