Consiliul
Județean Cluj
Mintea umană în era robotico-digitală

Mintea este esența naturii noastre fundamentale, cel mai profund sentiment al nostru de a fi în viață, aici și acum. (Daniel J. Siegel)
Mediul tehnologiei informaţionale nu influenţează doar mintea şi structura creierului, ci afectează puterile sufleteşti. Calităţi precum sensibilitatea, calitatea unor emoţii, empatia, altruismul sunt tocite prin utilizarea statornică şi intensă a acestui tip de mediu. (Adrian Lemeni)
Problematica privind natura duală a inteligenţei / gândirii umane este recurentă în filosofie, spiritualitate dar şi în ştiinţă.1 Folosind o argumentaţie caracteristică provenită din doctrina metafizică indiană, René Guénon distinge între Mental, ca element specific al individualităţii umane (similar, cumva, Noūs-ului pathetikós aristotelian) – şi Intelect (similar Noūs-ului apathetikós) ca fiind o inteligenţă de rang superior cu raportare directă la existenţa ca existenţă, Fiinţa în integralitatea sa. Deosebirea fundamentală dintre Intelect şi Mental rezidă în aceea că primul termen este de ordin universal iar cel de-al doilea de ordin strict individual, această diferenţiere profundă făcând trimitere la o inevitabilă stratificare a stărilor de spirit / conştiinţă. În acest cadru ierarhizat de facultăţi intelectuale, raţiunea ar fi treapta cea mai de sus a Mentalului în timp ce la vârful Intelectului s-ar situa intelecţia ca funcţiune supraraţională prin intermediul căreia pot fi înţelese universaliile şi esenţele existenţiale. Ca atare, Mentalul produce cunoaşterea raţională, (analitică, secvenţială, discursivă, explicită…) iar Intelectul sesizează (vede implicit, direct şi ne-mediat) universaliile şi principiile prime având, astfel, un rol fundamental şi decisiv în ceea ce priveşte cunoaşterea metafizică.2
Pentru a se produce o predicţie veridică privind starea mentalului3 în era robotico-digitală socotim că ar trebui, în prealabil, să fie definită şi caracterizată, cel puţin în linii mari, perioada de referinţă avându-se în vedere dezvoltarea fără precedent a roboticii şi nanotehnologiilor, precum şi extinderea impetuoasă a aplicaţiilor inteligenţei artificiale (IA) în toate domeniile de activitate. De la această minimă clarificare s-ar putea avansa în căutarea unor repere plauzibile pentru a se contura şi determina impactul pe care tehnologiile menţionate îl produc asupra minţii umane ca izvor viu şi natural al funcţiunilor cognitive presupunând, ca atare, raţiune, intelecţie4 dar şi o iraţionalitate adiacentă bazată pe sentimente, credinţe şi prejudecăţi urmărind asemenea unei umbre misterioase facultatea omului de a reflecta realitatea.
Din perspectivă strict tehnologică, perioada actuală a fost etichetată în filosofia contemporanistă ca fiind epoca transformărilor avansate, a extinderii automatizării şi a integrării roboticii, nanotehnologiilor și IA în toate domeniile vieții socio-economice și culturale. De aceea, poate, timpul nostru este prezentat adesea ca o eră a resetării, redefinirii şi redimensionării capacităților umane prin raportare la tehnologia care, iată, conferă soluții miraculoase cu mult peste limitele tradiționale ale cunoașterii și ale productivității dar care, concomitent, scoate la iveală nebănuite provocări legate de libertate, intimitate, etică şi siguranța persoanei. Desigur, această eră a automatizării avansate și a IA omniprezente transformă radical modul în care fiinţa umană interacționează cu societatea, remodelând, prin aceasta, esența şi cursul vieţii cotidiene.
Pentru o succintă caracterizare a perioadei, specificăm în continuare câteva trăsături esențiale ale acesteia, după cum urmează: (i) automatizarea şi robotizarea vor fi implementate, pe scară largă, în toate domeniile, transformând radical modalitățile în care producem, învățăm și interacționăm; (ii) miniaturizarea continuă și creşterea capacităţii de control molecular prin nanotehnologii vor face posibilă inclusiv o intervenţie la nivel atomic cu implicații uriașe în medicină şi în funcţionarea fiinţei umane; (iii) integrarea interdisciplinară va stimula progresul tehnologic şi va genera o sinergie considerabilă; (iv) impactul socio-economic, cultural și etic se va evidenţia prin apariţia unor mutaţii semnificative pe piaţa muncii;5 (v) interacțiunea omului cu tehnologia și convergența bio-digitală vor caracteriza în mod preponderent mediul societal; (vi) adaptabilitatea fiinţei umane la ritmul rapid al schimbărilor va fi crucială pentru supravieţuirea într-un mediu hiperturbulent, marcat de incertitudini şi limitări de libertate.
În situaţia că, în continuare, ne vom întreba care sunt, în perioada imediat următoare, principalele direcţii de dezvoltare ale tehnologiilor robotico-digitale şi ce presupune aceasta în plan socio-uman, va trebui să avem în vedere că aceste tehnologii aflate într-o continuă ascensiune vor transforma fundamental structura socială, modul de lucru și interacțiunile umane. De asemenea, va trebui să luăm în considerare faptul că se nasc nebănuite posibilități de colaborare între om și mașină, dar și provocări etice și socio-economice semnificative, toate acestea necesitând reglementări corespunzătoare, educație adaptată și politici sociale flexibile menite să asigure un echilibru între progresul tehnologic și interesul strict comercial, pe de o parte, şi bunăstarea socială şi calitatea vieţii, pe de altă parte.
Creșterea capacităților autonome ale roboților susținută de avansuri în IA va face posibilă efectuarea unor activităţi complexe, fără intervenție umană directă. Desigur, această autonomie sporită va duce la eficientizarea muncii și reducerea riscurilor pentru oameni în anumite sectoare dar, în acelaşi timp, va genera provocări majore legate de înlocuirea cu roboţi a forței de muncă umane. Astfel, dezvoltarea roboților sociali programaţi să interacționeze în manieră empatică cu oamenii în funcţie de nevoile emoționale și sociale specifice, va îmbunătăți calitatea vieții, sub anumite aspecte dar, în egală măsură, va depersonaliza prestaţia respectivă prin aceea că oamenii vor interacționa mai mult cu roboți decât cu semenii, ceea ce conduce la izolare şi depresie accentuată. În mod similar, dezvoltarea roboților colaborativi (coboți) care pot lucra în siguranță alături de oameni în spații comune, conlucrând în activităţi de producție, logistică sau de comerţ va contribui la creşterea productivităţii și la reducerea efortul fizic al angajaților dar, în acelaşi timp, va genera o acută nevoie de recalificare și adaptare a forței de muncă.
Miniaturizarea și integrarea roboților în intervențiile medicale vor conduce la proceduri mai precise, mai puțin invazive și la o mai rapidă recuperare postoperatorie. Aceste inovații vor crește semnificativ speranța de viață și calitatea tratamentului medical, dar implică, deopotrivă, și numeroase probleme ce ţin de etică, intimitatea și drepturile pacienților, de accesul echitabil la tehnologiile de vârf și de potențialul de monitorizare a sănătății în timp real.
În sistemul educaţional, tehnologiile robotico-digitale vor asigura personalizarea procesului de învățare prin tutorii inteligenți, roboții educaționali și platformele de învățare adaptivă. Astfel, procesul educațional va fi unul personalizat, iar tehnologiile de învățare inteligentă vor susţine adaptarea elevului în raport cu ritmul propriu de asimilare a cunoştinţelor. În contrapartidă, dependența de tehnologie poate genera o alienare a relației profesor-elev și o încredere supradimensionată în învățarea ghidată, în detrimentul gândirii critice, analitice şi intuitive. Tot astfel, în servicii publice, dezvoltarea și integrarea roboților și a sistemelor de IA în gestionarea traficului, securitatea urbană, serviciile municipale etc. va crește, desigur, eficiența acestui gen de activităţi dar va ridica, totodată, numeroase probleme privind confidențialitatea datelor și supravegherea publică extinsă, oamenii resimțind monitorizarea în cauză ca pe un control excesiv asupra comportamentului individual şi ca pe o limitare abuzivă a vieții private.
Cu toate că tehnologiile robotico-digitale produc, incontestabil, numeroase efecte benefice,6 în multe privințe, ele pot avea, deopotrivă, şi un semnificativ impact malefic îndeosebi prin aceea că, în unele cazuri, inhibă dezvoltarea cognitivă, capacitatea de adaptare şi autonomia7 persoanei. Există temerea justificată, de altfel, că tehnonogia impune un life style care privează omul de libertate8 şi autonomie şi stimulează un soi de robie generată de dorinţa de confort care încurajează indolenţa, laşitatea şi opacitatea mentală.9 În esenţă, se poate spune, aşadar, că impactul tehnologiilor de ultimă generaţie asupra minţii umane este unul ambivalent căci, pe de o parte, acestea facilitează accesul la informații și eliberează timp pentru gândire creativă dar, pe de altă parte, pot reduce capacitatea de concentrare-memorare și pot diminua gândirea critică, analitică. Implementarea extinsă a tehnologiilor robotico-digitale conduce la o dependența a omului de soluții externe, la diminuarea empatiei și la o flexibilitate cognitivă redusă. Drept remediu, cultivarea unei abordări echilibrate care să pună accentul pe responsabilitate și utilizare conștientă poate ajuta la minimizarea efectelor negative și la maximizarea beneficiilor tehnologiilor digitale.
Spre exemplificare, menţionăm câteva dintre principalele efecte negative decurgând din utilizarea tehnologiilor robotico-digitale. (i) diminuarea capacității de concentrare – distragerea continuă la care este supusă mintea umană prin utilizarea excesivă a dispozitivelor digitale poate fragmenta dramatic atenția conducând la apariţia dificultăților de concentrare;10 (ii) diminuarea severă a capacităţii de soluţionare a problemelor curente precum şi a celor legate de gândirea critică – bazându-se preponderent pe reguli, algoritmi şi proceduri ce ţin de IA11 în luarea deciziilor individuale, mentalul poate fi afectat de o atrofiere (regresie) în ceea ce priveşte gândirea critică şi obţinerea de concluzii prin analizarea nemijlocită a datelor şi informaţiilor curente; (iii) deterioararea memoriei – aplicațiile și dispozitivele externe care stochează informații pot diminua capacitatea de memorare pe termen lung, deoarece utilizatorii se bazează exclusiv pe tehnologie pentru acces mental la informații, această condiţionare prejudiciind inclusiv procesele de învățare și capacitatea de judecată; (iv) afectarea gândirii originale şi a creativității; aplicațiile digitale, platformele de social-media și algoritmii de personalizare pot genera un mod de gândire limitat care, invariabil, oferă răspunsuri previzibile prin aceea că diminuează motivația de a căuta soluții originale şi reduc în mod artificial plaja informaţională; (v) scăderea empatiei, a abilităților de a înțelege emoțiile altor persoane şi a capacităţilor comunicaţionale ca urmare a interacțiunii omului cu un mediu robotico-digital; (vi) reducerea intimității mentale generată de monitorizarea datelor personale și a comportamentelor poate crea, prin ea insăşi, o stare de disconfort psihic, anxietate și o repulsie firească faţă de un climat de supraveghere constantă; (vii) reducerea adaptabilităţii / flexibilității mentale dată fiind rutina obţinerii unor soluţii facile – astfel, capacitatea de a suporta incertitudinea și de a susţine un efort intelectual major se vor deteriora constant afectând capacitatea de adaptare la situații noi şi complexe şi limitând rezilienţa cognitivă; (viii) accentuarea dilemelor etice – deciziile fără drept de replică luate de roboți sau de IA vor pune oamenii în situaţie de a le accepta rapid, fără a-şi exprima punctul lor de vedere, acestea generând, ca atare, o desensibilizare constantă față de problemele morale şi o abordare preponderent tehnică și mai puțin empatică a problemelor.
Într-un recent volum12 ce reuşeşte a fi o interesantă trecere în revistă a lucrărilor şi autorilor care tratează problematica sistemului tehnologic actual, în capitolul intitulat Modelarea minţii prin tehnologia informaţiei, autorul propune repere semnificative prin care evidenţiază înrâurirea exercitată persuasiv şi dictatorial asupra spiritului uman spre a-l ţintui pe acesta de cele lumeşti, insignifiante şi efemere. Sunt luate aici, sub lupă, rând pe rând, câteva dintre cele mai importante teme care alcătuiesc această problematică; astfel, este cercetată, între altele, acţiunea constantă îndreptată înspre anihilarea concentrării mentale – dispersarea şi distragerea gândirii13 – demers sistematic prin care fiinţa umană aflată în contact excesiv cu tehnologia informaţiei este deturnată de la rostul său natural şi firesc. Interacţiunea minţii umane (o realitate dată) cu tehnologiile info-comunicaţionale actuale (o realitate artificială) este studiată intens de către ştiinţă spre a se clarifica identitatea sufletului şi, deopotrivă, taina Sinelui transpersonal de-o-fiinţă cu Sinele / Spiritul absolut – Dumnezeul atoatecuprinzător şi Creator ca unic, etern şi infinit ocean de conştiinţă.
Prin reprezentanţii săi, gândirea contemporanistă îşi pune problema acţiunilor ce se impun a fi adoptate în vederea contracarării efectelor negative şi inhibante pe care tehnologiile robotico-digitale le pot exercită asupra vieţii socio-umane. În acest sens, sunt recomandate o serie de măsuri strategice și integrate care promovează utilizarea echilibrată și responsabilă a tehnologiilor respective. La modul general, contracararea efectelor negative necesită un efort combinat al societății prin reglementări adecvate, educație adaptată, formare continuă și promovarea unui stil de viață echilibrat. Este important, de asemenea, ca tehnologia să fie utilizată ca un instrument de sprijin în slujba nevoilor umane și sociale şi nu ca un factor dominator folosit în mod deliberat pentru a genera supunere cu orice preţ.
Educația și formare pentru dezvoltarea competențelor digitale și critice se impun a fi axate pe cultivarea unor abilități de utilizare responsabilă și conștientă a tehnologiei, inclusiv în ceea ce priveşte protecția datelor personale, evaluarea obiectivă a informațiilor și rezolvarea problemelor curente. Dimensiunea critică și etică a acestor procese se dovedeşte a fi deosebit de importantă; concret, experţii recomandă organizarea de cursuri specializate care să promoveze gândirea critică, reflexivitatea și conștientizarea dilemelor etice legate de utilizarea tehnologiei, pentru ca, astfel, oamenii să-și consolideze discernământul și să înțeleagă, în profunzime, implicațiile sociale ale utilizării tehnologiilor robotico-digitale.
În mod similar, promovarea unui echilibru între utilizarea tehnologiei și activitățile non-digitale (sport, turism, diverse hobby-uri etc.) poate reprezenta un suport pentru o dezvoltare cognitivă sănătoasă, activitățile colaterale reducând dependența de tehnologie și stimulând atenția, empatia și interacțiunile umane autentice. În plan normativ, reglementarea timpului de ecran poate fi de natură să promoveze şi să impună o conduită sănătoasă în ceea ce priveşte utilizarea gadget-urilor, introducerea unor pauze digitale la locul de muncă și în școli vizând, în genere, reducerea expunerii prelungite la dispozitivele electronice.
În planul asigurării unui climat firesc de sănătate mintală, se conştientizează din ce în ce mai acut necesitatea reducerii dependinței de tehnologie. Programele recomandate drept remediu vizează organizarea unor campanii de informare privind riscurile asociate și impactul asupra sănătății mintale. În scopul utilizării echilibrate a tehnologiei robotico-digitale, li se recomandă, totodată, celor afectaţi să apeleze la servicii de consiliere şi de suport psihologic. În plus, pentru îmbunătățirea competențelor de socializare și a empatiei, sunt recomandate activități de colaborare socială și programe care implică interacţiune față în față, precum voluntariatul, lucrul în echipe multidisciplinare, organizarea de evenimente sociale etc. Promovarea educației pentru dezvoltarea inteligenței emoționale și a empatiei prin organizarea de programe și cursuri care să ajute oamenii să-și dezvolte abilitățile de comunicare și de înțelegere a emoțiilor va fi esențială, în viitorul apropiat, pentru ca interacțiunile umane să fie rodnice şi sănătoase.
În legătură cu ambivalenţa şi non-neutralitatea tehnologiei s-au pronunţat mari gânditori precum Edmund Husserl, Bertrand Russell, René Guénon, Jacques Ellul şi Jürgen Habermas. Emblematică rămâne sentinţa pronunţată de către Martin Heidegger care menţiona că, in nuce, tehnologia nu poate fi, sub nicio formă, una de tip instrumental din moment ce ea constă în a impune o anumită prioritate a lucrurilor, o manipulare continuă a vieţii sociale şi o dezrădăcinare a fiinţei umane din rânduiala tradiţională şi firească sub raport funcţional.14 În prezent, tehnologiile robotico-digitale sunt utilizate, pe de o parte, pentru a rezolva unele nevoi socio-umane iar, pe de altă parte, pentru a genera noi necesităţi de consum dar şi o problematică toxică inedită şi deosebit de virulentă; ca atare, în gândirea comună, acestea sunt asociate frecvent cu limitarea unor libertăţi, diminuarea autonomiei personale, exercitarea dictatorială a unei puterii suprastatale, precum şi cu o reconstrucţie tot mai evidentă a lumii într-o paradigmă execesiv de raţionalistă, nefirească şi dăunătoare, pe fond, pentru sănătatea omului şi a mediului societal, în egală măsură. De aceea, marele filosof german conchide că tehnologia actuală nu poate fi doar un simplu intrument aşa cum s-ar putea crede la o primă evaluare; cauţionarea unei asemenea reprezentări ar fi de o naivitate impardonabilă din moment ce mentalul uman, în interacţiunea sa cu tehnologia, este profund afectat în ceea ce priveşte funcţionalitate şi starea sa de sănătate.
Note
1 Iain McGilchrist – Stapânul şi emisarul său. Creierul divizat şi rolul emisferelor în modelarea culturală şi evoluţia societăţii occidentale, Ed. Herald, 2023.
2 Vasile Zecheru – Repere metafizice şi iniţiatice, Ed. Tribuna, 2024, pp. 295-296.
3 Cel mai adesea mintea este definită ca fiind un ansamblu unitar şi coerent de facultăți cognitive – conștiința, percepția, gândirea, judecata, limbajul și memoria.
4 Intuiţia superioară, supraraţiunea ca produs de top al intelectului vizând citirea (interpretarea) corectă a realităţii şi anticiparea cursului evenimentelor; a nu se confunda intuiţia intelectuală cu intuiţia senzorială, aceasta din urmă fiind, de fapt, o funcţiune inferioară aflată în plaja iraţionalului, a spiritului gregar şi a instinctului primar.
5 Se preconizează o reducerea dramatică a locurilor de muncă, o explozie de oportunități în domeniile emergente dar şi o problematică etică inedită şi deosebit de presantă.
6 Cele mai importante astfel de consecinţe sunt: amplificarea capacității de organizare şi stocare a cunoștințelor, facilitarea accesului la informație și la educația personalizată, stimularea creativității și inovației, dezvoltarea abilităților privind rezolvarea problemelor etc.
7 Capacitatea naturală a unui om sănătos de a-şi rezolva singur problemele ce decurg din statutul său de individualitate bio-psiho-socială, vie şi necondiţionată; orice constrângere care se exercită asupra autonomiei poate fi asimilată unui atac asupra identităţii şi integrităţii persoanei.
8 Pe parcursul eseului vom considera libertatea ca cel mai important atribut al spiritului constând în posibilitatea şi forţa omului de a înfăptui impulsul prin care-şi exprimă vitalitatea şi nevoia sa fiinţială de a realiza stima de sine.
9 Jacques Ellul – Sistemul tehnicist, Ed. Sens, 2022.
10 Diminuarea capacităţii de concentrare este favorizată, totodată, de o avalanşă informaţională orchestrată, accentuarea confuziilor, excluderea judecăţii personale etc.; Jacques Ellul – Propagandele, Ed. Sens, 2024, p. 263.
11 Regulile, algoritmii şi proceduri ce definesc sistemele de IA sunt impuse restrictiv, după logica sistemului, şi nu admit defel judecăţi venite din exterior.
12 Adrian Lemeni – Tehnicizarea inumană a vieţii, Ed. Basilica, 2022, p. 337-369.
13 Agitarea, excitarea, divertismentul, distracţia etc.
14 Lemeni – Op. cit., p. 265-269.