Consiliul
Județean Cluj
Ne putem încrede în materialul prezentat în arhive? – De la arhivele poliției secrete la etnografia minorităților religioase
În cadrul proiectului Hidden Galleries am făcut cercetare în Arhivele Istorice ale fostei poliții secrete din Ungaria, sperând să găsesc materiale scrise și vizuale cu privire la minoritățile religioase. Cercetarea a adus în prim plan numeroase cazuri interesante și neașteptate ale subteranului religios. Unul dintre cazuri, însă, a fost mai deosebit întrucât am putut să îl conectez cu membri ai comunității care sunt activi și în ziua de azi. Dosarul în cauză conține detalii despre pastorul József Németh care era, la momentul acela, excomunicat din comunitatea penticostală recunoscută în acea perioadă. Pastorul Németh și comunitatea acestuia au fost supuși investigațiilor încă din 1968 datorită serviciilor bisericești ilegale pe care le organizau într-o biserică de casă ascunsă. În 1972, poliția secretă a organizat și documentat un raid asupra grupării. Dosarul conține 27 de fotografii de la locul faptei, împreună cu imagini ale ritualului ce au fost confiscate comunității. (http://hiddengalleries.eu/digitalarchive/s/en/item/15) După percheziția casei, pastorul Németh a fost interogat în mod repetat și a primit o suspendare de 3 luni. Comunitatea s-a destrămat și abia mai târziu, în 1982, pastorul Németh a reușit să planteze o nouă comunitate, ca membru al Bisericii Creștine Libere recunoscute oficial.
Ceea ce a făcut ca acest caz să fie mai interesant și special este faptul că am reușit să o contactez pe Lilla, fiica pastorului Németh, care, la vederea fotografiilor din dosarul poliției secrete, a devenit din ce în ce mai emoționată și mai dispusă să își povestească experiențele. Poveștile ei au reușit să aducă la viață imaginile, identificând pe unii membri din fotografii și chiar adăugând câteva experiențe mai personale. Lilla s-a regăsit într-una din fotografii în care era botezată chiar de tatăl ei. Discuțiile s-au dovedit a fi foarte importante pentru Lilla, dar și pentru soțul ei, care era prezent și care mi-a povestit că a fost supravegheat și persecutat în perioada studenției, mai ales atunci când evangheliza muncitorii de etnie rromă din Budapesta. S-a ajuns la o relație bazată pe încredere și, prin discuțiile noastre, poveștile din dosare au căpătat noi semnificații. În experiențele personale pe care mi le-au împărtășit, am descoperit frică și suferință, dar și bucurie și reminiscențe încântătoare. Lilla s-a emoționat de câteva ori, dar s-a și amuzat în timp ce îmi spunea diverse istorioare despre cum tatăl ei reușea să îi păcălească pe informatori. După acea razie comunitatea s-a destrămat, iar pastorul Németh a rămas singur cu multe îndoieli și întrebări cu privire la credința sa. A lucrat ca paznic de noapte și a continuat să scrie poezii.
Lilla și soțul ei nu au văzut în discuțiile noastre o povară sau o risipă de timp. În timp, am apucat să cunosc istoriile personale ce se ascund în spatele unor surse arhivistice, istorii care, cel mai probabil, ar fi rămas nedescoperite. Istoria orală și experiențele personale trasează conturul unei povești complet diferite. O poveste ce nu este neapărat simplă și cu un final fericit doar pentru că nimeni nu a sfârșit la închisoare. Mecanismul supravegherii, al intimidării și secretizării devine tot mai evident și, după cum am văzut și în acest caz, nu era întotdeauna nevoie să se aplice violența fizică pentru a pune capăt activității religioase din subteran. Războiul fizic implica razii, supravegherea vizibilă, prezența agenților, precum și interogatoriile.
Acest caz, însoțit de cercetarea etnografică, a fost extrem de instructiv. Ilustrează foarte bine faptul că dosarele poliției secrete conțin adesea informații denaturate și o înțelegere mai profundă a lor apare atunci când întâlnești persoanele și comunitățile implicate. Vizibilitatea pe care o primesc aceste comunități religioase prin intermediul proiectului Hidden Galleries este foarte relevantă pentru zilele noastre, mai ales că și astăzi multe biserici, asemănătoare comunității din care Lilla făcea parte, pot funcționa doar ca și asociații religioase, conform noii legislații maghiare.