Consiliul
Județean Cluj
Necesitatea vitală a utopiilor

Când apare noțiunea Utopie, sau fratele mai mare Ideal, în planul propagandistic al diferiților critici şi comentatori post-1990, ei utilizează automat nemiloasele arme ale sarcasmului şi aroganței pragmatismului cinic, de parcă ar fi vorba de cine ştie ce marfă mizerabil umană și atacă furibund sufizant: Ei sunt inteligenți raționali! Oamenii uită mereu repede ce a fost sau mai e bine… Prea repede! Există, desigur, cauze, însă nu justificări: cele două Mari Utopii ale Secolului XX, comunismul rusesc şi național-socialismul german (cam acelaşi lucru) s-au demascat monstruoase, în final, prin devierea, primul, de la țelurile inițiale, al doilea prin abuzul voit al lor. Însă nu se justifică de loc marginalizarea și chiar respingera necesității lor esențiale şi efectele real-pozitive în edificarea societăților moderne democratice! În realitate, regimurile criminale din Rusia bolşevică şi Germania nazistă au abuzat şi modificat terifiant frumoase Utopii mai vechi ale omenirii cu scopul josnic de a acumula putere şi a cucerii întreaga planetă. Sunt multe alte abuzuri asupra altor mai mari sau mai mici Utopii / Idealuri…
Noi (mai) trăim într-o (oficial!) democrație – cea mai umană şi mai dreaptă formă a societății umane până acum – lăsându-ne răsfățați şi ajutați de nenumăratele cuceriri ale ştiinței şi tehnicii: automobile, trenuri, avioane, maşini casnice, roboți, tv-radio, computere etc., și considerăm totul foarte normal. Un singur și esențial adevăr am uitat în mod nepermis: toate acestea au trăit cu mult timp înainte ca Utopii în capetele geniale ale unor oameni, fascinând dintotdeauna şi pe ceilalți „muritori de rând” cu eroi care zboară cu cai sau „care de foc”, trăiesc sub apă sau în adâncurile pământului…
Să luăm un exemplu practic, simplu şi relevant: zborul a fost, mereu un mare vis al omenirii şi mii de ani, mii de oameni îndrăzneți s-au străduit să îl transpună în realitate. Până la sfârşitul Secolului al XIX-lea erau considerați (în cel mai biun caz) visători ridicoli, adică… utopici. În realitate, tocmai ei ne-au condus şi ne vor conduce, în continuare, pe scara progresului uman şi tehnic. Leonardo da Vinci şi-a imaginat la cumpăna secolelor XV-XVI aproape toate invențiile majore ale marelui veac al tehnicii, XX – helicoptere, tancuri, submarine, avioane ş. m. a. – proiectându-le cu detalii tehnice. Schițele au rămas uitate jumătate de mileniu (!), ascunzându-şi ruşinate „utopiile rizibile” în fața arogantelor „argumente raționale” sarcastice ale contemporanilor şi urmaşilor.
Multe din încercările tehnice ale unor îndrăzneți ai ştiințelor din Secolul XIX au fost catalogate de majoritatea colegilor din Academii ca iluzorii, ilare şi chiar foarte periculoase. Academia Medicilor Germani a publicat, anii 1880, un studiu asupra „efectelor” trenului asupra mediului înconjurător, în care se afirma: „Nu numai cei din tren vor avea mari probleme de sănătate şi se vor îmbolnăvi grav (la 10-15 km/oră – E. C.), dar şi cei din jurul căii ferate: țărani, animale etc.!” Paradoxal, dar adevărat: prea mult raționalism îl aruncă pe om în iraționalism – nu doar noaptea rațiunii naște monștri! Un tragic şi trist argument: „cel mai rațional secol al istoriei, XX” s-a transformat în cel mai irațional prin cele două groaznice măceluri mondiale, pornite tocmai din Europa, de la „cea mai rațională şi pragmatică” nație: germanii! Iar începutul Secolului XXI, plin de „rațiuni calculat geo-politice”, a triplat conflictele sângeroase pe Terra! Spre bucuria military-industrial complex hex care (ce coincidență!) și-a triplat profiturile din 2000!! Nu altfel a procedat Big-Pharma inventând noi boli după ce u pus mâna pe OMS! Directorul medical de la cel mai mare spital de psihiatrie din sudul Germaniei, Prof. Dr. Dr. Martin Bürgy (o somitate mondială), ne-a anunțat revoltat, în 2008,, la o discuție informală: „A avut loc o «lovitură de stat», la Organizația Mondială a Sănătății: până acum era condusă de o comise din 18 persoane – 12 eminenți specialiști internaționali din domeniile medicale esențiale și 6 reprezentanți Big Pharma. OMS publica anual o charta a medicinei cu bolile actuale pentru binele pacienților și deținea supremația la vot, nu interesele financiare ale marilor concerne farmaceutice. Prin abjecte intrigi, a formulat el, raportul a fost inversat: 12 Big Pharma și doar 6 corifei medicali! Veți vedea ce aberații pseudo-științifice vor veni doar pentru a multiplica profiturile lor!” Trăim mereu, de atunci, jocul făcut de ei și medicii pe care i-au aservit cu grase „bonificații” financiare…
Dar domeniul umanității, al culturii?! Ignorăm, din nou şi mulți nu ne dăm seama că noi gustăm din plin libertatea şi drepturile actuale tot datorită vechilor mari Utopii: Democrația a existat, inițial mult timp, doar în mintea câtorva filosofi sau oameni de stat. Platon a scris Republica, Campanella a conceput în Renaştere renumita Cetate a Soarelui, apoi a venit Epoca Luminilor pentru o societate mai bună şi mai dreaptă, inaugurată de Marea Revoluție Franceză cu celebrul ei triumvirat social: Libertate, Egalitate, Fraternitate – condiții sine qua non ale oricărei democrații bazată pe societatea meritorie. Ideea se bazează pe o înlănțuire milenară a unei alte vechi Utopii: Binele, Frumosul şi Adevărul. Foarte puțini știu că Isus le-a preluat adăugându-le Iubirea! În special Germania și țările scandinave, de exemplu, au găsit o nouă formă ingenioasă de democrație în capitalism, denumită Sozial-Wirtschaft / economie socială, care a funcționat excelent pentru binele tuturor claselor sociale: sindicatele au fost „unite” în scop cu patronatul și stabileau împreună politica de firmă, salarii etc., se păstra raportul ideal de salarii muncitor-director stabilit (tocmai pentru bunul mers al economiei unui stat) de un renumit economist american la 1-10 (azi 1-2.000!), concernele erau obligate să dea bani pentru progresul și armonia social-culturală ș. m. a. A mers bine în anii ’60-’70-’80! Din păcate, căderea „modelului” socialist din Est, în 1989, a dat toată puterea „dinozaurilor conservativi” (cum sunt numiți) ultra-belicoși americani, care au început implementarea modelului lor dictatorial anti-social în toată lumea. A doua „falangă” destructivă, utilizată organizat, e nimicirea valorilor europene și prin valurile migratoare intenționat „ajutate” să vină aici – previziunile demografice exacte sunt apocaliptice și nimeni nu face nimic (așa se vrea): în 50 de ani europenii vor fi în minoritate și dușmanii din interior au și anunțat că vor schimba religia și forma de stat democratică!
În concluzie: Utopiile sunt reale şi atât de prezente în viața noastră pe tot parcursul istoriei, ele reuşind, într-adevăr, să ne aducă / materializeze în viața noastră cea de toate zilele acele idealuri îndepărtate! Dacă nu ar fi fost acei purtători ai germenului utopic, am fi trăit și acum în condițiile unei societăți sclavagiste sau de iobăgie feudală fără „mângâierile” cuceririlor sociale, culturale și ştiințifico-tehnice actuale. Utopiile se sprijină, în principal, pe valori uman-individuale şi ale societății, care s-au cam pierdut în vâltoarea neo-liberal dictatorială a noilor vremuri care se declară post-umane /- istorie. Se vrea „îngroparea” a 2.500 de ani de superbă cultură greco-romană și 2.000 de creștinism, care ne-au dăruit libertatea și democrațiile națiunilor – de aceea se puteau naște numai în Europa!
Toate culturile posterioare Epocii de Aur a lui Pericle (a reuşit acea unică minunată performanță) o deplâng şi încearcă să o reînvie conștienți fiind că vechii greci au înălțat cele trei valori primordiale pe soclul cel mai înalt al Umanității: Binele, Frumosul și Adevărul. Ironia istoriei a făcut că tocmai un filosof din țara pragmatismului nemilos, USA, americanul Ralph Waldo Emerson, a dăruit Utopiilor cea mai frumoasă definiție: Idealurile sunt ca stelele: nu le putem atinge vreodată, însă ele ne pot călăuzi.
Concluzia aparent paradoxală: pentru a deveni / rămâne cu adevărat pragmatici şi a oferi omenirii noi progrese, mai ales uman-sociale, sunt atât de necesare, azi mai stringent ca oricând, bunele, vechile Utopii, care să ne conducă şi să ne salveze.
Doar o rugăminte: fără noi abuzuri! Pentru că se „lucrează” intens după 1990 la o diabolică anti-Utopie: sumbra Brave New World trăită incipient și vizionar demascată de Aldous Huxley (unde a trăit din 1937-1963) în America…