Amintindu-ne, în acest context, de două numere ale revistei noastre, 407/16 august 2019 și 420/1 martie 2020, avem certitudinea că Michael Lassel este un nume care a rămas în memoria cititorilor, îndeosebi prin ilustrațiile remarcabile reproduse atunci după lucrările artistului, imagini care au însoțit cele două ediții ale Tribunei.
Debutul colaborării lui Michael Lassel cu Tribuna a constat în interviul pe care l-am realizat împreună, inclus în primul meu volum din seria Biografii exilate (Editura Tribuna, 2019), carte urmată, în același an și la aceeași editură, de elegantul album Michael Lassel, Ein Meister aus Deutschland (titlu dat de Mircea Arman, în textul său care prefațează lucrarea). Albumul cuprinde o integrală a operei artistului cu 102 lucrări reproduse. Ulterior, la începutul anului 2020, Revista de cultură Tribuna a organizat la Cluj-Napoca, pe simezele Muzeului de Artă, expoziția intitulată Lumea ca alegorie și mit, Michael Lassel prezentându-se astfel iubitorilor de artă români pentru a treia oară în cariera sa (după București și Sibiu), aducând însă la Cluj cea mai mare expoziție, compusă din 38 de lucrări. Vernisajul a fost un mare succes de public, iar expoziția extrem de vizitată.
Născut la Logig, în județul Mureș, Michael Lassel consideră că decizia de a deveni pictor a fost „cea mai influentă” din viața sa, astfel că a studiat la Academia de Arte din București, sub îndrumarea profesorului Ion Sălișteanu, petrecându-și verile în atelierul maestrului Corneliu Baba, după propriile-i mărturisiri. În 1986 a emigrat împreună cu soția și cu fiul său în Germania, iar după numai doi ani de la acel moment a fost invitat să expună la Salonul de toamnă de la Paris. A fost momentul primului contact cu artiștii grupului francez Trompe-l’oeil/Réalité, format în jurul lui Pierre Gilou, întâlnire care a avut un impact hotărâtor asupra creației sale. A fost catalogat de către Revista Weltkunst din Germania ca fiind cel mai important pictor trompe l’oeil contemporan (cunoscută tehnică artistică ce-i dă privitorului impresia de tridimensionalitate).
În perioada anilor 2008-2009 a fost inclus în expoziția Mith and Reality de la British Museum, fiind nu doar singurul artist de origine română care a expus în celebrul muzeu, ci și singurul pictor contemporan care a făcut parte din acea expoziție, în compania unor titani precum Dürer, Rembrandt sau Rubens. Lucrarea sa Bancher în înalta societate a fost imaginea campaniei Băncii Federale a Germaniei pentru trecerea la moneda euro, iar Academia Europeană de Artă Luxembourg l-a premiat și i-a oferit o expoziție personală. Picturile sale sunt incluse în expozițiile permanente ale unora dintre cele mai cunoscute muzee din lume, din Germania, Japonia, Singapore, Anglia etc., precum Bunkamura Museum din Tokio sau Tate Gallery din Londra, dar și în colecții particulare din Elveția, S.U.A. și alte locuri de pe glob.
Împletind în stilul său hiperrealismul cu tehnica trompe l’oeil, Michael Lassel lucrează mereu pe suprafețe mari, utilizând întotdeauna vopsele în ulei pe pânză, preferând să-și prepare singur unele nuanțe din pigmenți. Un procedeu la care pictorii contemporani nu mai recurg, în condițiile în care există o diversitate de oferte pe piața de profil. Dar Lassel este un conservator, un aristocrat al artei, care a rămas credincios nu doar tehnicii pe care o folosește în exprimarea plastică, dar și temelor pe care le abordează cu fidelitate. Artistul se folosește, pe de o parte, de impresionanta colecție personală de obiecte vechi, frumoase, încărcate de simboluri: tomuri masive legate în coperți elegante, statuete, pocale, sfere etc.; și, pe de altă parte, de propriile referințe și aspirații culturale pentru a crea (și recrea), de fiecare dată, o lume ideală, redusă la esență prin reprezentare dar care se dezvoltă și trăiește în cadrul comprimat al tabloului. Fiecare secvență „regizată” de artist este atent construită. În acest fel, concretul vizual (a cărui fidelă redare este criticată de către unii, contestatari ai genului) este depășit de un soi de alegorie, din care rezultă o altă imagine a realității, aceea pe care artistul o imaginează, prin filtrul sensibilității, imaginației și erudiției sale. Michael Lassel face parte din categoria acelor artiști care consideră că forma nu se poate produce fără idee, însă nici ideea fără formă nu apare. Idealul, pentru a exista, trebuie să fie preconceput. Altfel spus, tiparul perfecțiunii există în mintea artistului în ipostaza de ideal. Încercările de redare ale acestuia (în primul rând prin construirea acelei „regii” marca Lassel, apoi transpunerea scenei pe pânză) valorifică obiectele care, disparate, luate individual, nu ar capta prea mult atenția, viziunea compozițională a pictorului conferindu-le importanța unei variante a posibilului.
Lumea picturală a lui Michael Lassel ne convinge că opera de artă trebuie să aibă sens, să se supună logicii, în consecință să tindă la perfecțiune. Pentru a pătrunde în acest univers, privitorul este chemat să se lepede de rutină și prejudecată, doar astfel va găsi în contemplarea creației artistului o plăcere rară și o calmă voluptate. Sedimentele de culoare care desăvârșesc imaginea ascund un desen a cărui perfecțiune sculpturală denotă măiestria absolută. Și într-adevăr acest talent, această „manualitate” incredibilă frapează cel mai adesea în lucrările artistului. El are capacitatea legendarilor pictori japonezi de a transforma imitația obiectului într-o modalitate de trecere în universul ideilor, al formelor eterne. Pasta densă, luminoasă, așezată strat peste strat, conferă formelor o consistență vie și plină de căldură. Grupajele de cărți, statuete, bijuterii vechi și alte lucruri se înscriu în spațiul vibrant pe care pictorul îl dinamizează cu o forță deosebită și o admirabilă știință compozițională.
Michael Lassel este un maestru al subtilităților inefabile, un senzitiv ale cărui compoziții, riguroase și monumentale, recreează, cu îndârjire aproape sisifică, o lume cu idealul și valorile tot mai estompate, dar a cărei evocare provoacă un fluid spiritual, o stare de corespondență care cere privitorului, dintr-un început, o doză de rafinament.